Decizia nr. 5346/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva încheierii nr. 146/2024 a Tribunalului Constanța

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin încheierea nr. 146 din 09 iulie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2024 s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A.. 2. Hotărârea curții de apel Prin decizia civilă nr. 199 din 24 februarie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii de recurs și a respins recursul în contencios administrativ și fiscal promovat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii nr. 146 din 09 iulie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2024, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ambasada Republicii Italiene în Romania Cancelaria Bucuresti, Ambasada Republicii Italiene în Romania, Agentia Informationi E Sicurezza Esterna - prin Ambasadă, Ministerul de Interne Piazza Del Viminale - prin Ambasadă, Presedintia Consiliului de Ministri Palazzo Chigi Piazza Colonna - prin Ambasadă, Ministerul Justitiei Italia - prin Ambasadă, Ministerul Sanatatii Lungotevere Ripa 1 - prin Ambasadă, ca inadmisibil.

3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul-reclamant A., fără însă ca acesta să indice motivele de fapt și de drept ale căii de atac promovate. 4. Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând, cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu în ședința publică din data de 6 noiembrie 2025, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituția României, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalității căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta. În prezenta cauză, A. a atacat cu recurs decizia civilă nr. 199 din 24 februarie 2025 prin care Curtea de Apel Constanța a respins ca inadmisibil recursul declarat în dosarul nr. x/2024, dispozitivul acestei decizii conținând și mențiunea că hotărârea este definitivă. Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc.

civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) din același cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia curții de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. De asemenea, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția inadmisibilității recursului. Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 199 din 24 februarie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 6 noiembrie 2025.