Decizia nr. 5927/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva deciziei nr. 175/2025 a Curții de Apel Constanța

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2024 la data de 18.07.2024, reclamantul A., a solicitat "deschidere instanță juridică pentru anulare act administrativ 1819 certificat handicap". Prin încheierea nr. 196/06.09.2024 Tribunalul Constanța a anulat cererea formulată de reclamantul A.. Împotriva acestei hotărâri reclamantul A., a declarat recurs, fiind nemulțumit de soluția instanței de fond. 2. Hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac Prin Decizia nr. 175 din 20 februarie 2025, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins recursul promovat de recurentul-reclamant A., împotriva încheierii nr. 196/06.09.2024 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibil.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei decizii, recurentul reclamantul A. a declarat recurs solicitând admiterea recursului. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra căii de atac Analizând, cu prioritate, în condițiile art. 494 raportat la art. 248 C. proc. civ., regularitatea învestirii sale cu calea de atac de față, Înalta Curte constată că aceasta nu este prevăzută de lege. Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege". Prevederile art. 634 alin. (5) din C. proc.

civ. arată că sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. În cauză, recurentul A. a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea unui recurs, decizie care este definitivă. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv. Potrivit principiului legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunțată în soluționarea unui recurs, părțile nu mai au deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor anterior citate, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu. Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 175 din 20 februarie 2025 a Curții de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată astăzi, 10 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.