Decizia nr. 5250/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență împotriva sentinței nr. 312/2025 a Tribunalului Satu Mare

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. de dosar x/2025, reclamantul A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcții să-i comunice informațiile de interes public solicitate in temeiul Legii nr. 544/2004, în baza cererii cu nr. 81394/3.03.2025. Totodată s-a solicitat anularea Ordinului nr. 261/2016 emis de pârât. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 312/CA din 4 iulie 2025 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2025 s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

În motivarea hotărârii s-a arătat că cererea privind solicitarea de informații publice are un caracter accesoriu față de capătul de cerere privind anularea unui ordin emis de o autoritate publică centrală. 2.2. La termenul de judecată din data de 17.09.2025 Curtea de Apel Oradea a dispus disjungerea din dosarul inițial a capătului de cerere formulat de reclamant privind obligarea pârâtului să comunice informațiile de interes public solicitate și formarea unui nou dosar. Ca și o consecință a dispoziției de disjungere, pe rolul Curții de apel Oradea s-a format dosarul nr. x/2025. La termenul de judecată din data de 17.09.2025 instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, amânând pronunțarea asupra excepției.

Prin sentința nr. 162/CA/2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24.09.2025, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea invocată din oficiu. S-a declinat competența soluționării acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții cu sediul în București, în favoarea Tribunalului Satu Mare - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Satu Mare. S-a suspendat judecata cauzei până la pronunțarea regulatorului de competență. S-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență.

Pentru a adopta această soluție, curtea de apel a reținut că ambele petite ale cererii inițiale, atât cel privind comunicarea informațiilor de interes public, cât și cel privind anularea Ordinului nr. 261/2016 privind accesul la informațiile de interes public la nivelul Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C., au caracter principal, fiind aplicabile astfel dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea de informații de interes public înregistrată sub nr. x/03.03.2025 reclamantul i-a solicitat pârâtului să-i comunice o copie de pe toate documente emise de acesta în legătură cu lucrările de construcții executate fără autorizație de construire și fără aviz emis de către Direcția Județeană pentru Cultură Satu Mare, în perioada ianuarie 2021 - iunie 2022, la imobilul situat în Carei, județul Satu Mare. Curtea de apel Oradea, în urma disjungerii, în aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ. a reținut că petitele cererii de chemare în judecată au un caracter distinct și o finalitate diferită, apreciind că se stabilește competența în raport cu fiecare obiect în parte, astfel că cererea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, este de competența tribunalului, indiferent de autoritatea publică care a refuzat comunicarea informațiilor solicitate.

Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată reclamantul urmărește obligarea pârâtului la soluționarea favorabilă a cererii din data de 27.02.2025 înregistrată la ISC Satu Mare sub nr. x/3.03.2025, prin care a solicitat informații cu privire la lucrările de construcții executate în perioada ianuarie 2021- iunie 2022 la imobilul situat în Carei, str. x. Prin adresa de răspuns comunicată de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții - Inspectoratul Județean în Construcții Satu Mare cu nr. 95757/11.03.2025 s-a arătat că, în conformitate cu prevederile anexei 3, lit. B) a Ordinului nr. 261/2016 privind accesul la informațiile de interes public la nivelul Inspectoratului de Stat în Construcții "actele de control și documentele în baza cărora au fost întocmite" sunt exceptate de la comunicare, motiv pentru care nu poate da curs solicitării.

Potrivit art. 99 C. proc. civ., alin. (1) "Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte.

Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența". La alin. (2) se prevede că: "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt". Înalta Curte apreciază că între cele două capete de cerere există o legătură strânsă, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât acestea au o cauză comună și urmăresc aceeași finalitate, respectiv soluționarea favorabilă a cererii de informații privind lucrările executate la imobilul indicat, în timp ce Ordinul nr. 261/2016 reprezintă temeiul refuzului autorității pârâte de a da curs solicitării. În plus, Înalta Curte reține că cele două capete ale cererii de chemare în judecată se sprijină pe argumente comune, neputând fi analizate separat, ci numai în raport cu dreptul pretins a fi încălcat de autoritatea pârâtă. În consecință, constatând interdependența celor două capete de cerere și raportat la scopul urmărit prin promovarea acțiunii, Înalta Curte reține incidența art. 99 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia competența de soluționare se stabilește în funcție de capătul de cerere care atrage competența unei instanțe de grad superior.

Or, instanța mai înaltă în grad este Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 10 alin. (1) teza a II a din Legea nr. 554/2004, cererea privind anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală (Ordinul ISC nr. 261/2016), fiind în competența de soluționare a curții de apel. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 5 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.