ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1868/2025

Ședința publică din data de 23 octombrie 2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

La 18 septembrie 2024, pe rolul Judecătoriei Oradea a fost înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect acțiunea în pretenții formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

În cadrul acestui dosar, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea petitului principal al acțiunii civile, referitor la pretențiile suplimentare de plată ale reclamantei, care au fost apreciate că sunt în afara dosarului de daună și a obligației contractuale de despăgubire; respingerea integrală a capătului de cerere subsecvent, având ca obiect plata penalităților de întârziere în mod retroactiv; restabilirea situației anterioare, în sensul întoarcerii executării silite asupra patrimoniului său, executarea fiind realizată și finalizată în dosarul execuțional nr. x/2023 al Biroului Executorilor Judecătorești "C.", în baza titlului executoriu nr. x din 26 aprilie 2023, emis de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat.

Raportat la aceste pretenții exhibate, prin încheierea de ședință din 29 ianuarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Oradea a calificat întâmpinarea ca fiind cerere reconvențională, și a dispus disjungerea acesteia și soluționarea separată, într-un dosar distinct, care a fost înregistrat pe rolul aceleiași instanțe la 30 ianuarie 2025, sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 1630 din 23 aprilie 2025, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Oradea, evocând dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a reținut că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din camera de consiliu din 16 iunie 2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2023.

Față de prevederile legale menționate și de aspectele statuate prin Decizia nr. 20/2021 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", a constatat că instanța competentă să soluționeze cererea având ca obiect întoarcerea executării silite este Judecătoria Sectorului 2 București.

Judecătoria Oradea a remarcat că în considerentele menționatei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție, aplicând principiul unicității instanței de executare, a stabilit că instanța care a încuviințat executarea silită este competentă să soluționeze și cererile care au ca obiect incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, instanța de executare fiind, așadar, determinată.

În considerarea acestor argumente, a stabilit că se impune ca și cererea privind întoarcerea executării silite să fie soluționată de instanța care a încuviințat executarea silită, respectiv de către Judecătoria Sectorului 2 București, care a pronunțat încheierea din camera de consiliu din 16 iunie 2023, în dosarul nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 11114 din 22 iulie 2025, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei, și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 123 C. proc. civ., cererea incidentală este de competența instanței învestite cu soluționarea cererii principale, cu excepția celor formulate în procedura insolvenței sau a concordatului preventiv.

Totodată, a remarcat că, prin încheierea de ședință din 29 ianuarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Oradea s-a declarat competentă să soluționeze cererea principală, față de care cererea având ca obiect întoarcerea executării silite (disjunsă și declinată), formulată de pârâta B. S.A., are caracter incidental, potrivit art. 30 alin. (6) C. proc. civ.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoriei Oradea îi revine competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

La 18 septembrie 2024, pe rolul Judecătoriei Oradea a fost înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect acțiunea în pretenții formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

În cadrul acestui dosar, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea petitului principal al acțiunii civile, referitor la pretențiile suplimentare de plată ale reclamantei, care au fost apreciate că sunt în afara dosarului de daună și a obligației contractuale de despăgubire; respingerea integrală a capătului de cerere subsecvent, având ca obiect plata penalităților de întârziere în mod retroactiv; restabilirea situației anterioare, în sensul întoarcerii executării silite asupra patrimoniului său, executarea fiind realizată și finalizată în dosarul execuțional nr. x/2023 al Biroului Executorilor Judecătorești "C.", în baza titlului executoriu nr. x din 26 aprilie 2023, emis de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat și, ulterior, desființat.

Raportat la aceste pretenții exhibate, prin încheierea de ședință din 29 ianuarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Oradea a calificat întâmpinarea ca fiind cerere reconvențională, dispunând disjungerea acesteia și soluționarea separată, într-un dosar distinct, care a fost înregistrat pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2023.

În ceea ce privește caracterul incidental al cererii reconvenționale, acesta reiese din dispozițiile art. 30 C. proc. civ., care stipulează în sensul că, "(1) Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente. (2) Cererile în justiție sunt principale, accesorii, adiționale și incidentale. (6) Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare."

Conform dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., "Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120" (cereri în materia insolvenței sau concordatului preventiv, care au fost date de legiuitor în competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul).

Textul legal enunțat instituie o prorogare legală de competență a instanței sesizate cu soluționarea cererii principale, care este competentă să judece și cererea reconvențională, prin care pârâtul urmărește valorificarea unor pretenții proprii față de cele ale reclamantului.

Prorogarea legală a competenței operează, în temeiul art. 123 C. proc. civ., chiar dacă cererile accesorii, adiționale și incidentale ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Art. 210 alin. (1) din același act normativ stipulează că judecată cererii reconvenționale trebuie să se facă simultan cu cererea principală. Alin. 2 al acestui articol reglementează excepția de la această regulă, respectiv că, "Dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanța poate dispune judecarea separată a cererii reconvenționale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluționarea unitară a procesului."

Raportat la normele legale evocate și la aceste condiții de excepție, Înalta Curte constată că instanța învestită cu soluționarea cererii principale este competentă să judece și cererea reconvențională, în cauză operând prorogarea de competență.

Față de argumentele expuse, justificate din punct de vedere legal prin dispozițiile art. 123 coroborate cu cele ale art. 210 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din același act normativ va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.