Decizia nr. 5242/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a solicitat anularea/modificarea parțială a Ordinului nr. 6245/C din 30.12.2021 emis de Ministerul Justiției respectiv a art. 1 din actul administrativ și a ordinelor individuale care privesc pe reclamanți, în sensul stabilirii indemnizației de încadrare lunară începând cu data de 01.08.2016 și în continuare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON, în vederea realizării unei indemnizări la nivel maxim aflat în plată, unitare la nivelul întregului sistem judiciar, pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții; anularea/modificarea parțială a Ordinului nr. 6245/C din 30.12.2021 emis de Ministerul Justiției și a ordinelor individuale care privesc pe reclamanți, respectiv a art. 1 din actul administrativ, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi urmare a aplicării incorecte a prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; revocarea/modificarea parțială a Ordinului nr. 6245/C din 30.12.2021 emis de Ministerul Justiției și a ordinelor individuale care privesc pe reclamanți, respectiv stabilirea coeficientului de multiplicare 19 începând cu data de 09.04.2015, (respectiv 05.11.2016, în ceea ce privește pe reclamanta A.) potrivit hotărârilor judecătorești definitive în acest sens (deciziile civile pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă nr. 601/22.11.2019 și nr. 580/A/12.10.2021); anularea/modificarea parțială a Ordinului nr. 404/C/07.02.2022 emis de Ministerul Justiției și a ordinelor individuale care privesc pe reclamanți, în sensul recalculării și plății celor două sporuri indicate în anexa ordinului, respectiv sporul de risc și confidențialitate și sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, cu aplicarea dispozițiilor art. 4, 5 și 38 alin. (3) lit. a) din Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul, în sensul aplicării legale a art. 4, art. 5 din Anexa V, capitolul VIII a Legii nr. 153/2017 - Lege-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice coroborate cu art. 38 alin. cu majorare cuantum cu 25% teza a II-a

Hotărârea primei instanțe Prin încheierea de ședință din data de din 18 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2024 s-a dispus suspendarea judecării cauzei privind pe reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Înalta Curte de Casație și Justiție până la pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție asupra sesizării ce formează obiectul dosarului nr. x/2024

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul J. criticând-o față de greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2024, în temeiul cărora s-a dispus suspendarea judecății. S-a arătat că problema de drept care face obiectul sesizării în dosarul nr. x/2024 vizează situația acțiunilor salariale privind recalcularea indemnizațiilor magistraților care nu au contestat ordinele de salarizare. Or, în speța dedusă judecății, obiectul acțiunii este reprezentat de contestația depusă împotriva ordinelor de salarizare, astfel că situația este opusă cauzei aflate pe rolul Tribunalului București care a determinat suspendarea dosarului. Totodată, s-a invocat faptul că prin HP nr. 43/2024 Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat deja o hotărâre obligatorie care are incidență asupra prezentei judecăți. Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

Apărările formulate în cauză Intimații - pârâți Ministerul Justiției și Înalta Curte de Casație și Justiție nu au formulat întâmpinări la recursul declarat.

Soluția instanței de recurs Examinând legalitatea încheierii recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal reclamanții, judecători în cadrul Curții de Apel Bacău, au solicitat anularea/modificarea parțială a Ordinului 6245/C din 30.12.2021 emis de Ministerul Justiției, respectiv a art. 1 din actul administrativ și a ordinelor individuale care privesc pe reclamanți, în sensul stabilirii indemnizației de încadrare lunară începând cu data de 01.08.2016 și în continuare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON, în vederea realizării unei indemnizări la nivel maxim aflat în plată, unitare la nivelul întregului sistem judiciar, pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții; - anularea/modificarea parțială a Ordinului nr. 6245/C din 30.12.2021 emis de Ministerul Justiției și a ordinelor individuale care privesc pe reclamanți, respectiv a art. 1 din actul administrativ, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi urmare a aplicării incorecte a prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; - revocarea/modificarea parțială a Ordinului nr. 6245/C din 30.12.2021 emis de Ministerul Justiției și a ordinelor individuale care privesc pe reclamanți, respectiv stabilirea coeficientului de multiplicare 19 începând cu data de 09.04.2015, (respectiv 05.11.2016, în ceea ce privește pe reclamanta A.) potrivit hotărârilor judecătorești definitive în acest sens (deciziile civile pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă nr. 601/22.11.2019 și nr. 580/A/12.10.2021). - anularea/modificarea parțială a Ordinului nr. 404/C/07.02.2022 emis de Ministerul Justiției și a ordinelor individuale care privesc pe reclamanți, în sensul recalculării și plății celor două sporuri indicate în anexa ordinului, respectiv sporul de risc și confidențialitate și sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, cu aplicarea dispozițiilor art. 4, 5 și 38 alin. (3) lit. a) din Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul, în sensul aplicării legale a art. 4, art. 5 din Anexa V, capitolul VIII a Legii nr. 153/2017 - Lege-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice coroborate cu art. 38 alin. cu majorare cuantum cu 25% teza a II-a. Prin acțiunea formulată reclamanții au criticat ordinul de salarizare nr. 6245/C din 30.12.2021 emis de Ministerul Justiției, respectiv, ordinele individuale emise în baza acestuia, precum și ordinul nr. 404/C/07.02.2022 emis de Ministerul Justiției și ordinele individuale care privesc pe reclamanți, sub aspectul datelor de la care se aplică valoarea sectorială stabilită prin ordine, sub aspectul înlăturării plafonării instituite de art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea cadru nr. 153/2017 și a acordării coeficientului de multiplicare 19. Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea recurată, a apreciat că dosarul depinde de modul de soluționare a chestiunii de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza nr. x/2024 de către Tribunalului București, respectiv "dacă prin raportare la colegi magistrați cărora li s-a recunoscut dreptul la recalcularea indemnizațiilor de încadrare cu VRS 605, de la diferite date anterioare ordinelor de încadrare ale reclamanților (judecători) din prezenta cauză, li se poate acorda și acestora recalcularea indemnizațiilor de încadrare cuvenite în baza VRS 605 de la date anterioare ordinelor de salarizare, chiar în situația necontestării acestor ordine". Instanța de control judiciar constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2024, conform cărora "cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, vor fi suspendate până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept". Apreciază Înalta Curte, în raport de situația de fapt expusă, că nu se poate reține îndeplinirea condițiilor prevăzute în textul de lege menționat. Norma specială reglementată de dispozițiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2024 face trimitere la noțiunea de "cauze similare", condiție care, pe lângă faptul că nu a fost dezvoltată prin încheierea recurată, nici nu rezultă din verificarea obiectelor acțiunilor din cele două dosare. Din obiectul sesizării rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost învestită cu interpretarea dispozițiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, în ceea ce privește recalcularea indemnizațiilor de încadrare prin egalizare cu cele ale magistraților cărora li s-a recunoscut dreptul la recalculare prin aplicarea VRS 605, de la diferite date, chiar în situația necontestării ordinelor de salarizare. Or, în prezenta cauză, astfel cum s-a arătat, reclamnații au criticat ordinul de salarizare nr. 6245/C din 30.12.2021, respectiv ordinele individuale emise în baza acestuia, precum și ordinul nr. 404/C/07.02.2022 emis de Ministerul Justiției și ordinele individuale care privesc pe reclamanți. Procedând la verificarea obiectului acțiunii în raport cu obiectul sesizării, Înalta Curte constată că nu se conturează similaritatea avută în vedere de dispozițiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2024, astfel încât devine incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. În plus, Înalta Curte ia act că în dosarul nr. x/2024, la data de 7 aprilie 2025 s-a pronunțat decizia nr. 132, prin care s-a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul București - secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza instanței de fond în vederea continuării judecății.