Decizia nr. 5223/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2/2025 a Curții de Apel Cluj

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.11.2024, pe rolul Curții de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate să dispună, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului VISMODEGIB, (denumire comercială ERIVEDGE) pentru indicația terapeutică carcinom bazocelular metastazat simptomatic și carcinom bazocelular avansat local, inadecvat pentru intervenție chirurgicală sau radioterapii.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2 din 9 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată și, în consecință, s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În susținerea recursului s-a arătat că în mod eronat instanța de fond a admis excepția inadmisibilității motivat de faptul că reclamantul nu s-ar fi adresat în prealabil pârâților. S-a arătat că, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul a înaintat pârâților plângeri prealabile prin care a solicitat includerea medicamentului în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații în sistemul de asigurări de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008. Atașat recursului recurentul - reclamant a depus copii de pe mandatele poștale privind expedierea cererilor prealabile.

Apărările formulate în cauză Intimatul - pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, respinsă în ședința publică, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că în mod judicios prima instanța a reținut că recurentul nu s-a adresat în prealabil autorităților publice pârâte cu o cerere a cărei soluționare să fi fost refuzată de acestea, instanța solicitând în mod expres depunerea dovezilor acestor cereri. Intimatul - pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, respinsă în ședința publică, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Referitor la modalitatea în care instanța de fond a admis excepția inadmisibilității, s-a arătat că reclamantul nu a introdus cererea de chemare în judecată după expirarea termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nu a anexat în fața instanței de fond dovada privind parcurgerea procedurii prealabile obligatorii, contrar prevederilor art. 194 lit. e) C. proc. civ. Intimatul - chemat în garanție Ministerul Finanțelor a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea recursului și menținerea soluției primei instanțe. În subsidiar, în situația rejudecării cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, ca inadmisibilă, între Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Finanțelor neexistând un raport în legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele: Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 5.11.2024 reclamantul A. a solicitat instanței de contencios administrativ să constate refuzul nejustificat al pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, privind neincluderea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului VISMODEGIB, (denumire comercială ERIVEDGE), pentru indicația terapeutică carcinom bazocelular metastazat simptomatic și carcinom bazocelular avansat local, inadecvat pentru intervenție chirurgicală sau radioterapii. Reclamantului i s-a recomandat tratament cu medicamentul VISMODEGIB, (denumire comercială ERIVEDGE), care este autorizat pentru punerea pe piață, inclusiv în România, prin procedura centralizată la nivelul Uniunii Europene. Referitor la refuzul nejustificat, a arătat că autoritățile competente, pârâții din cauză, nu au luat decizia finală privind includerea/neincluderea pe lista de compensate a medicamentului, depășind atât termenul din legislația națională, cât și termenul de 90 de zile prevăzut de art. 6 alin. (1) din Directiva 89/105/CEE/21.12.1988. În acest sens, recurentul - reclamant a precizat că la data de 12.11.2023, ANMDM din România a emis Raportul de evaluare a medicamentului de includere condiționată pe lista de compensate și a recomandat elaborarea protocolului terapeutic, iar până la introducerea acțiunii în instanță pârâții nu au adoptat proiectul de hotărâre de Guvern pentru completarea H.G. nr. 720/2008 și nici nu au adoptat protocolul terapeutic (completarea Ordinului ministrului sănătății nr. 564/499/2021) cu privire la acest medicament. Instanța de fond a reținut încălcarea de către reclamant a condiției prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004, respectiv de a adresa pârâților, în prealabil, o solicitare privind includerea medicamentului în Listă, care să fi fost soluționată printr-un refuz pretins nejustificat, ori care să nu fi fost soluționată în termenul legal, împrejurare care atrage sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată. Prin recursul formulat, reclamantul a criticat soluția primei instanțe ca fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 7 din Legea nr. 554/2004), arătând că s-a adresat pârâților cu cerere privind includerea medicamentului în Lista medicamentelor compensate, depunând dovada mandatelor poștale de expediere purtând datele de 1, respectiv 5 noiembrie 2024. Analizând sentința recurată din perspectiva modului în care instanța de fond a aplicat dispozițiile art. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât se invocă încălcarea unor norme de drept procesual, Înalta Curte constată că se impune reformarea acesteia, pentru următoarele considerente. Instanța de control judiciar reține că, în practică, plecând de la caracterul de ordin privat al excepției lipsei procedurii prealabile, câmpul de aplicare poate fi circumstanțiat atunci când reclamantul se adresează instanței fără a formula și aștepta rezultatul soluționării plângerii prealabile, prefigurând caracterul pur formal al procedurii precum și răspunsul negativ la demersul întreprins. Sancțiunea aplicabilă speței este, din punctul de vedere al efectelor, prematuritatea (inadmisibilitatea) acțiunii, având în vedere că plângerea prealabilă poate fi introdusă oricând, nefiind vorba despre un drept care s-ar pierde prin prescripție, însă, dată fiind incidența dreptului la viață și urgența inerentă, exigențele strict formale nu pot prevala, întrucât ar transforma procedura într-un obstacol nejustificat. În fața instanței de recurs, recurentul - reclamant a făcut dovada că s-a adresat pârâtelor cu o solicitare privind includerea medicamentului în lista medicamentelor compensate, însă acest demers, fiind concomitent formulării cererii de chemare în judecată, dobândește un caracter pur formal. Constată Înalta Curte existența unei practici bogate cu privire la cereri adresate instanțelor judecătorești de către pacienți care suferă de afecțiuni grave, prin care se solicită obligarea pârâților Ministerul Sănătății, Casei de Asigurări de Sănătate, Guvernului României și Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a unor medicamente sau tratamente prescrise "off label", fiind cunoscută practica administrativă a autorităților cu atribuții în demararea, executarea și finalizarea procedurilor de actualizare a Listei. În plus, în speța dedusă judecății, recurentul -reclamant invocă pasivitatea intimaților - pârâți și depășirea termenului de 90 de zile prevăzut de legislația românească - pct. A.3. din Anexa 2 - "Metodologia de evaluare" - a Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014, cât și a termenului de 90 de zile prevăzut de art. 6 alin. (1) Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988, având în vedere că la data de 12.11.2023 ANMDM din România a emis Raportul de evaluare a medicamentului de includere condiționată pe lista de compensate și a recomandat elaborarea protocolului terapeutic. Înalta Curte are în vedere severitatea bolii și urgența cauzei, procedura prealabilă fiind concepută de legiuitor ca o cale de a oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obține recunoașterea dreptului său mai rapid, fără mijlocirea instanței, iar nu ca un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justiție. În plus, în speță nu există o singură autoritate administrativă, competențele în ceea ce privește soluționarea cererii fiind partajate între pârâți a căror poziție, în sensul refuzului de soluționare favorabilă a cererii, a și fost exprimată cu ocazia soluționării cererii de ordonanță președințială care a făcut obiectul dosarului nr. x/2024 Astfel, în condițiile în care, atât cu ocazia soluționării cererii de ordonanță președințială privind asigurarea cu titlu provizoriu a tratamentului, cât și pe parcursul acestui proces pârâții și-au exprimat punctul de vedere în sensul respingerii unei astfel de solicitări, reținerea prematurității acțiunii apare ca fiind disproporționată, având în vedere că finalitatea procedurii prealabile administrative poate fi socotită îndeplinită. Amintește Înalta Curte că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la instanță trebuie să fie "concret și efectiv" [Bellet împotriva Franței, pct. 38; Zubac împotriva Croației (MC), pct. 76-79], iar acesta este afectat în însăși esența sa atunci când reglementarea acestuia încetează să mai servească scopurilor de securitate juridică și bună administrare a justiției și constituie un obstacol care împiedică justițiabilul să solicite soluționarea pe fond a litigiului de către instanța competentă [Zubac împotriva Croației (MC), pct. 98]. A mai reținut Curtea de la Strasbourg că o interpretare deosebit de riguroasă dată de instanțele interne unei norme de procedură (formalism excesiv) îi poate priva pe reclamanți de dreptul de acces la o instanță [Perez de Rada Cavanilles împotriva Spaniei, pct. 49; Miragall Escolano și alții împotriva Spaniei, pct. 38; Sotiris și Nikos Koutras ATTEE împotriva Greciei, pct. 20; RTBF împotriva Belgiei, pct. 71-72 și 74; Miessen împotriva Belgiei, pct. 72-74; Zubac împotriva Croației (MC), pct. 97]. În aceste circumstanțe, impunerea de către instanța de fond a obligației de a urma un nou demers prealabil și o nouă acțiune cu același obiect, ar fi în contradicție cu necesitatea unei bune administrări a actului de justiție, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții mai sus amintită. Prin urmare, Înalta Curte constată că se impune reformarea sentinței doar din această perspectivă, urmând a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului sub toate aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată și apărările pârâților.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În temeiul prevederilor art. 497 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru o soluționare a fondului cauzei.