Decizia nr. 5166/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 21/2025 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 ianuarie 2025, pe rolul Curții de Apel București - Contestații Electorale, astfel cum a fost completată și precizată la data de 25 februarie 2025, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, B., Președintele României prin Administrația Prezidențială, C., Senatul României și Camera Deputaților, a solicitat: (i) anularea Decretului nr. 1670/23.12.2024, publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 1307 din 23.12.2024, prin care a fost desemnat, în temeiul art. 85 alin. (1) și art. 100 alin. (1) din Constituția României, domnul D. în calitate de prim-ministru; (ii) recunoașterea dreptului reclamantului de a obține de la aceste entități/instituții ce au stat la baza acțiunilor de executare a actului recuperarea în integralitate a tuturor prejudiciilor-daunelor de orice fel; (iii) recunoașterea dreptului constând în furnizarea unor condiții de stabilitate instituțională în mod legal; (iv) obligarea pârâților, în solidar, la repararea pagubei ce i-a fost cauzată; (v) obligarea la daune morale și pentru muncă forțată.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 21 din 25 februarie 2025, Curtea de Apel București - Contestații Electorale a admis excepția inadmisibilității cererii, astfel cum a fost modificată și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, B., Președintele României prin Administrația Prezidențială, C., Senatul României și Camera Deputaților, ca inadmisibilă. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 21 din 25 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - Contestații Electorale, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Senatul României, Administrația Prezidențială, Guvernul României și Prim-Ministrul României au depus întâmpinări, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimata-pârâtă Camera Deputaților a depus note scrise, prin care a invocat, la rândul său, excepția nulității recursului pentru nemotivare. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc.

civ. "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic", iar alin. (3) al aceluiași text de lege prevede că "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității (...)". Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 alin. (1) din C. proc. civ. indicând că "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura". Potrivit art. 268 din C. proc.

civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii", "(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege". Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanței de judecată, inclusiv căile de atac, chiar și în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanță, potrivit art. 148 alin. (2) și art. 149 alin. (4) C. proc.

civ. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. a depus cererea de recurs prin intermediul poștei electronice, la data de 01 martie 2025, recursul nepurtând semnătura părții recurente pe niciuna din pagini. De asemenea, cererii de recurs nu i-a fost atașată semnătura electronică a recurentului-reclamant, potrivit dispozițiilor Legii nr. 214/2024 privind utilizarea semnăturii electronice, a mărcii temporale și prestarea serviciilor de încredere bazate pe acestea. Prin adresa emisă la data de 11 martie 2025, conform rezoluției din 10 martie 2025, Înalta Curte a pus în vedere recurentului-reclamant să depună la dosarul cauzei un exemplar semnat olograf sau cu semnătură electronică al recursului declarat în cauză sau să semneze exemplarul cererii de recurs aflat la dosar, adresa fiind comunicată recurentului la data de 20 martie 2025, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar.

Până la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul-reclamant nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, nu a comunicat instanței un exemplar al recursului semnat olograf sau purtând semnătură electronică și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei. În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 și art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părții, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A., pentru lipsa semnăturii.

În raport de această soluție, Înalta Curte constată că nu mai este necesară examinarea excepției invocate de intimații-pârâți Senatul României, Administrația Prezidențială, Guvernul României, Prim-Ministrul României și Camera Deputaților, vizând nulitatea recursului pentru nemotivare, existența semnăturii aplicate pe cererea de recurs fiind o cerință de validitate a recursului care se analizează cu prioritate și a cărei lipsă, odată constatată de instanța de recurs, face inutilă analiza caracterului motivat/nemotivat al căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția nulității recursului. Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 21 din 25 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - Contestații Electorale, ca nesemnat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 5 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.