Decizia nr. 484/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1297/2024 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.06.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Cercetarii, Inovarii și Digitalizarii - Consiliul Național de Etică a Cercetării Știintifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării și Ministerul Cercetarii, Inovării și Digitalizării, solicitând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Hotărârii nr. 46/25.04.2024 de aprobare a Raportului final nr. x/25.04.2024 (anexa 2), emisă de către Consiliul National de Etica a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării - MCID, până la pronunțarea instanței de fond asupra cauzei privind anularea actului administrativ menționat.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1297/2024 din 10 iulie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării. A respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării. A respins ca inadmisibilă cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1297/2024 din 10 iulie 2024 pronunțată de instanța de fond, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. În susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a dezvoltat următoarele critici: În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. (încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii) recurentul-reclamant susține că instanța de fond a aplicat greșit excepția inadmisibilității, reținând în mod eronat necesitatea plângerii prealabile prin această soluție, apreciind că astfel i-a fost încălcat dreptul la apărare și accesul la justiție, garantate de art. 24 Constituție și art. 6 CEDO. În susținerea acestei opinii a precizat că actele CNECSDTI sunt reglementate de Legea nr. 206/2004 (lege specială), respectiv Ordinul nr. 4655/2020, care prevăd doar posibilitatea contestării hotărârilor "conform legii", fără impunerea unei proceduri prealabile. Acesta susține că nicio normă specială nu cere formularea unei plângeri prealabile administrative împotriva hotărârilor CNECSDTI. Intenția legiuitorului (confirmată de Legea nr. 183/2024, art. 62 alin. (3) a fost mereu aceea ca hotărârile CNECSDTI să fie atacabile direct în contencios administrativ, fără procedură prealabilă. În consecință, acesta susține că aplicarea art. 7 din Legea nr. 554/2004 este eronată în cauză. Recurentul concluzionează că instanța a soluționat cererea pe un criteriu procedural greșit, refuzând accesul la judecată. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (aplicarea greșită a normelor de drept material), recurentul apreciază că instanța interpretează eronat a art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul considerării sale ca obligatoriu aplicabil și în materia eticii cercetării. Recurentul a susținut că instanța a dat normei generale (art. 7 din Legea 554/2004) o aplicare extinsă și nejustificată în detrimentul normei speciale. Interpretarea primei instanțe contrazice logica procedurii, practica administrativă și chiar noua reglementare (Legea nr. 183/2024), care confirmă implicit soluția legislativă intenționată și anterior: acces direct la instanță. Prin urmare, hotărârea este, în opinia recurentului, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Apărările formulate în cauză Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (M.C.I.D.) a depus precizări cu privire la lipsa calității sale procesuale în cauză, concluzionând că nu are nicio calitate în cauză, pârât fiind Consiliul Național de Etică. Intimatul-pârât Consiliul Național de Etică nu a depus întâmpinare la cererea ce recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22.10.2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 04 februarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1297/10.07.2024 a Curții de Apel București, prin prisma criticilor formulate și a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat în considerarea următoarelor argumente: Înalta Curte reține că recurentul în susținerea cererii sale de recurs s-a concentrat strict pe soluția instanței de fond privitoare la admiterea excepției inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile, urmând ca instanța de recurs să efectueze o analiză a recursului strict pe legalitatea soluției instanței de fond din această perspectivă. Recurentul-reclamant a precizat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, considerând în mod nelegal că în cauză era obligatorie formularea plângerii prealabile. Potrivit acestuia, Legea nr. 206/2004 ar reglementa un mecanism special de contestare a actelor CNECSDTI, care ar exclude aplicarea dispozițiilor generale din Legea nr. 554/2004 privitoare la plângerea prealabilă. În ceea ce privește regimul juridic aplicabil actelor emise de CNECSDTI, instanța de recurs reține că Hotărârea nr. 46/25.04.2024, emisă de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, constituie un act administrativ individual, emis în temeiul Legii nr. 206/2004 și al Ordinului nr. 4655/2020, având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva raportului comisiei de etică din cadrul INFLPR, opinie în acord cu cea a instanței de fond. Actul administrativ individual produce efecte juridice directe asupra persoanei vizate și este supus controlului instanțelor de contencios administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004. În cauză, atât competența instanței de contencios administrativ cât și calitatea actului contestat ca fiind un act administrativ unilateral nu au fost contestate în primă instanță de niciuna dintre părți, astfel că prevederile Legii nr. 554/2004 privitoare la plângerea prealabilă, rămân aplicabile. În mod corect a reținut instanța de fond, că Legea nr. 206/2004 nu reglementează instanța competentă să soluționeze o eventuală acțiune în anulare, nu instituie o procedură de contestare a actelor CNECSDTI care să înlăture aplicarea art. 7 din Legea nr. 554/2004 și nu conține norme speciale care să deroge de la regimul general al contenciosului administrativ. Formularea, din cuprinsul art. 27 alin. (5) al Ordinului nr. 4655/2020, potrivit căreia "hotărârile pot fi contestate conform legii", confirmă implicit aplicabilitatea dreptului comun, în speță Legea nr. 554/2004, inclusiv în ceea ce privește obligativitatea plângerii prealabile. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată trebuie să solicite autorității publice emitente (sau celei ierarhic superioare, dacă există) revocarea actului administrativ, anterior sesizării instanței. Norma este imperativă, iar încălcarea sa atrage inadmisibilitatea acțiunii, respectiv a cererilor accesorii, cum este cererea de suspendare. Scutirea de la parcurgerea procedurii prealabile este limitativ prevăzută de alin. (5) al aceluiași articol, iar recurentul-reclamant nu se încadrează în niciuna dintre situațiile enumerate. Totodată actul contestat, Hotărârea nr. 46/25.04.2024 era susceptibil de revocare, întrucât nu intrase în circuitul civil și nu produsese efecte irevocabile; prin urmare, nu este aplicabilă nici ipoteza exceptării plângerii prealabile consacrată de jurisprudența constantă a instanței supreme privind actele intrate în circuitul juridic. Cu privire la argumentele recurentului privind existența unei "proceduri speciale" în sensul că Legea nr. 206/2004 ar consacra o procedură "completă", încheiată cu hotărârea CNECSDTI, astfel încât nu ar mai fi necesară plângerea prealabilă, instanța de control judiciar subliniază că aceste argumente se întemeiază pe o confuzie între procedura administrativă internă de soluționare a sesizării privind integritatea academică și procedura contenciosului administrativ, care este guvernată de Legea nr. 554/2004. Nu există vreo dispoziție în cuprinsul Legii nr. 206/2004 care să confere caracter jurisdicțional etapelor desfășurate în fața comisiilor de etică sau a Consiliului Național de Etică și nu instituie un grad de jurisdicție administrativă a cărui epuizare ar echivala cu parcurgerea procedurii prealabile. În ceea ce privește argumentul recurentului-reclamant, întemeiat pe adoptarea ulterioară a Legii nr. 183/2024, Înalta Curte constată că legea amintită nu are caracter interpretativ, nu retroactivează și nu poate clarifica voința legiuitorului anterior, în sensul celor susținute de recurentul-reclamant. Așadar, în acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte apreciază că în lipsa plângerii prealabile, cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat formulată potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă, în măsura în care acest text de lege precizează în mod imperativ că se poate formula o astfel de cerere numai după sesizarea în condițiile art. 7 din Lege a autorității publice emitente a actului sau autorității ierarhic superioare. Prin urmare, în mod temeinic și legal prima instanță a reținut că acțiunea este introdusă cu încălcarea condițiilor de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ. Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1297/2024 din 10 iulie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind nefondat.