Decizia nr. 4837/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 10/2025 a Curții de Apel Oradea

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea sub nr. x/2024 reclamantul A. a solicitat anularea certificatului de handicap nr. x/01.07.2015 emis de pârâta Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap din cadrul Sectorului 2 București, invocând refuzul acordării drepturilor de protecție socială.

2. Hotărârea curții de apel Prin sentința nr. 10 din 21 ianuarie 2025 Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap - Consiliul Local Sector 2, prin Direcția Generală de Asistentă Socială și Protecția Copilului Sector 2, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul A., fără însă ca acesta motiveze în fapt și în drept calea de atac promovată.

Deși a fost legal citată, intimata-pârâtă Comisia de Evaluare a persoanelor adulte cu handicap - Consiliul Local Sector 2, prin Directia Generală de Asistență Socială și Protectia Copilului Sector 2 nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând excepția netimbrării recursului invocată, din oficiu, în ședința publică din data de 16 octombrie 2025, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc.

civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege". În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii.

Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii." Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, astfel încât prin rezoluția din 28.02.2025 s-a dispus comunicarea către acesta a obligației de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac promovate. De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată nu a fost folosit în prezenta cauză.

Recurentul a formulat, însă, cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, aceasta fiind respinsă potrivit încheierii din data de 20 martie 2025. În acest context, obligația de a achita taxa judiciară de timbru subzista în continuare, iar recurentul, deși a fost legal citat cu această mențiune, nu a respectat cerința impusă de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce impune aplicarea sancțiunii anulării căii de atac. Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept anterior indicate, Înalta Curte va admite excepția netimbrării recursului și va anula ca netimbrat recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția netimbrării recursului. Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 10 din 21 ianuarie 2025 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 16 octombrie 2025.