Decizia nr. 4692/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului București - secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/03.10.2019 întocmit de pârâtă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Prin încheierea din data de 6 noiembrie 2019, Tribunalul București - secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat necompetența funcțională a secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea secției a II-a de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a II-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019*, iar prin sentința civilă nr. 1142 din 20 mai 2020, Tribunalul București - secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București - secția de contencios administrativ și fiscal. 1.

Prin decizia civila nr. 1828 din 25 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurenta - pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva încheierii din 28 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat o atare Încheiere și a trimis cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță - Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 1.

Prin decizia civilă nr. 3037 din 6 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva încheierii din 19 octombrie 2022 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat încheierea recurată și a trimis cauza în vederea continuării judecății. 1.

Prin cererea depusă la data de 29 noiembrie 2023, reclamantul a formulat precizări prin care a arătat că înțelege să dezvolte motivul de nelegalitate nr. 8 din cadrul contestației inițiale formulate împotriva raportului de evaluare nr. x/03.10.2019, în sensul de a se constata nelegalitatea raportului având în vedere că sancțiunile incidente contravin principiului proporționalității, în sensul evidențiat de hotărârea pronunțată de CJUE la data de 4 mai 2023 în cauza C -40/21 ANI. 1.

Prin încheierea din 10 aprilie 2024, Curtea de Apel București a statuat în sensul că, având în vedere dispozițiile art. 204 din C. proc. civ., cele consemnate în încheierea din 29.11.2023 și faptul că reclamantul a depus precizarea de dezvoltare a motivului de nelegalitate nr. 8 al cererii după primul termen de judecată, inclusiv după repunerea pe rol a cauzei suspendate la data de 19.10.2022, în cauză nu există motive pentru a se aprecia că aceasta a fost depusă în termenul procedural. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1822 din 13 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat actul atacat și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 14.330 RON cheltuieli de judecată, onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței indicate în precedent, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea acesteia și, în rejudecare, menținerea raportului de evaluare nr. x/03.10.2019, ca fiind temeinic și legal. Printr-un prim set de argumente, recurenta - pârâtă a susținut teza încălcării autorității de lucru judecat a încheierii din data de 10.04.2024, prin care instanța de fond a constatat tardivitatea motivelor de contestație referitoare la principiul proporționalității evocat în considerarea Hotărârii CJUE din cauza C-40/21. În această privință, recurenta a apreciat că natura interlocutorie a încheierii nu permitea judecătorului fondului să revină asupra aspectelor deja stabilite și să realizeze o examinare a legalității Raportului de evaluare în considerarea unor motive a căror evocare a fost, deja, calificată drept tardivă. În acest context, recurenta - pârâtă a invocat teza încălcării art. 235 din C. proc. civ. și incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., punctând că niciuna dintre părți nu a promovat cale de atac împotriva încheierii din 10.04.2024. Totodată, în legătură cu principiul proporționalității, recurenta a considerat că raționamentul primei instanțe, fundamentat pe aprecierea inexistenței unei stări de pericol ar fi nelegal, motivat de faptul că interdicția de a ocupa orice funcție publică aleasă pe o perioadă de 3 ani ar putea fi considerată disproporționată doar în situații de excepție și doar atunci când comportamentul ilicit constatat nu prezintă niciun element de gravitate, câtă vreme intimatul din cauza pendinte a candidat, în mod conștient, la alegerile parlamentare din data de 11 decembrie 2016, încălcând prevederile art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. Sub aspectul celor statuate de CJUE în Cauza C - 40/21, recurenta a considerat că era necesar ca reclamantul să indice, iar instanța de fond să rețină, punctual, în ce modalitate este afectată situația personală și profesională a reclamantului, aspect nerealizat în cauză. Dreptul de a fi ales într-o funcție sau demnitate publică nu este absolut, iar lipsa în antecedente a unor sancțiuni administrative în exercitarea funcției constituie doar o circumstanță personală, care nu poate duce la înlăturarea interdicției legale, în raport de gravitatea faptei și modul în care se raportează intimatul la cerințele de integritate. Recurenta a mai arătat că, prin raportul de evaluare contestat, s-a constatat, față de persoana evaluată A., doar existența unei situații de incompatibilitate, fără însă a se dispune aplicarea vreunei sancțiuni administrative sau disciplinare, raportul fiind act administrativ ce produce efecte după rămânerea sa definitivă, în sensul că atrage aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de art. 25 din Legea nr. 176/2010, precum și sancțiunea decăderii indicate supra pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării/destituirii din funcție. În raport de aceste aspecte, recurenta a susținut teza eronatei aplicări a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. Recurenta - pârâtă a învederat și că, în situația în care instanța de control judiciar va constata că este justificat și dovedit caracterul disproporționat al măsurii interdicției de 3 ani de a mai ocupa orice funcție sau demnitate publică, conform celor hotărâte în plenul ședinței Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a ICCJ din data de 22.06.2023 și consemnate în minută, un atare aspect nu atrage anularea raportului de evaluare emis de recurentă, nici chiar parțială, ci doar înlăturarea consecinței implicite ale interdicției de a ocupa orice funcții/demnități publice pentru o durată prestabilită de trei ani. Printr-un alt set de argumente, recurenta a considerat că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 176/2010, prin raportare la probatoriul administrat în cauză, în planul stabilirii parametrilor pe care demersul de comunicare inițiat de recurentă îi implică, raportat și la conduita intimatului - reclamant care a refuzat să își ridice de la oficiul poștal corespondența expediată în două rânduri de ANI cu scrisoare recomandată (cu adresa nr. x/17.10.2018 și adresa nr. x/15.03.2019) și care privea demersul de informare a intimatului cu privire la identificarea elementelor aferente nerespectării regimului juridic al incompatibilităților. Făcând trimitere la jurisprudența Înaltei Curți, recurenta a arătat că aspectul necesității unei luări la cunoștință efectivă a fost eronat evaluat de prima instanță, raportat la prevederile art. 17 din Legea nr. 176/2010. În continuare, recurenta - pârâtă a arătat că prima instanță a statuat eronat în sensul că Agenția Națională de Integritate ar fi o autoritate administrativă cu atribuții jurisdicționale în soluționarea unui conflict, după o procedură bazată pe contradictorialitate, motiv pentru care hotărârea ar fi dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 176/2010 și a aspectelor dezlegate prin decizia Curții Constituționale nr. 437/09.06.2015. Printr-un alt set de argumente, recurenta - pârâtă a susținut teza unei eronate aplicări a prevederilor art. 34 din Legea nr. 188/1999, atât din perspectiva efectelor juridice ale acestor prevederi pentru perioada relevantă cauzei, când ele erau în vigoare, cât și din perspectiva faptului că, în cuprinsul raportului de evaluare, inspectorul de integritate a reținut încălcarea regimului juridic al incompatibilităților de către intimat, acesta făcând trimitere la normele de drept incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul - reclamant A. a formulat întâmpinare față de calea de atac promovată de recurenta - pârâtă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente și aspectele arătate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, examinând sentința recurată, Înalta Curte reține că judecătorul fondului a decis în sensul anulării Raportului de evaluare nr. x/03.10.2019, emis de recurenta - pârâtă Agenția Națională de Integritate, prin care aceasta a reținut că reclamantul A. nu ar fi respectat dispozițiile legale privind regimul juridic al incompatibilităților reglementat de art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, întrucât în perioada exercitării funcției publice de conducere de Director executiv al Direcției Dispecerat din cadrul Primăriei Sectorului 3 București, a candidat la alegerile parlamentare din data de 11 decembrie 2016 pentru funcția de deputat în Parlamentul României - Camera deputaților. În justificarea acestei soluții Curtea de Apel a reținut atât incidența unor vicii formale/de nelegalitate extrinsecă ale/a actului administrativ atacat, cât și a unor vicii de fond/de nelegalitate intrinsecă ale/a acestuia. Verificând argumentele expuse prin memoriul de recurs depus în cauză, Înalta Curte observă că recurenta - pârâtă Agenția Națională de Integritate a criticat atât dezlegările date de prima instanță criticilor de nelegalitate extrinsecă aduse de reclamantul A. Raportului de evaluare nr. x/03.10.2019, cât și considerentele prin care prima instanță a examinat criticile de nelegalitate intrinsecă ridicate de intimatul - reclamant față de actul administrativ atacat. Din perspectiva considerentelor primei instanțe prin care aceasta a examinat aspectele formale ale emiterii raportului de evaluare indicat în precedent, recurenta - pârâtă a invocat doar cazul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. au fost invocate exclusiv pentru a critica modul în care instanța de fond a dezlegat chestiunea principiului proporționalității, în sensul evidențiat de hotărârea pronunțată de CJUE la data de 4 mai 2023 în cauza C - 40/21 ANI, chestiune ce vizează, în esență aspectele de nelegalitate intrinsecă a actului administrativ atacat și în privința căreia recurenta - pârâtă a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acest din urmă caz de casare fiind evocat de recurentă și pentru combaterea celorlalte dezlegări date de prima instanță din perspectiva examinării substanțiale a raportului de evaluare. Raportat la delimitarea aspectelor relevante cauzei în critici de nelegalitate extrinsecă și critici de nelegalitate intrinsecă, Înalta Curte consideră corecte și suficiente pentru reținerea nelegalității Raportului de evaluare nr. x/03.10.2019, de natură a genera anularea acestuia, concluziile instanței de fond potrivit cărora intimatul - reclamant nu a fost invitat să transmită un punct de vedere, precum și cele conform cărora procedura de comunicare a informațiilor cu caracter personal nu a fost realizată în mod legal, pentru argumentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Cu titlu prealabil, însă, Înalta Curte reține că deși sunt fondate criticile aduse de recurenta - pârâtă modului în care prima instanță a considerat că ar fi fost parcursă o fază administrativ-jurisdicțională din fața Agenției Naționale de Integritate, acestea nu sunt suficiente pentru a genera o reformare a soluției pronunțate de instanța de fond, în raport de aspectele ce vor fi evidențiate în paragrafele ulterioare în interpretarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 176/2010. Din această primă perspectivă (a naturii atribuțiilor recurentei - pârâte), Înalta Curte reține că activitatea Agenția Națională de Integritate este cea evidențiată în paragraful 15 al Deciziei Curții Constituționale nr. 437/09.06.2015, în care s-a arătat că: "15.(...) Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, deoarece se realizează și din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate și deoarece în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. În plus, în condițiile legii, raportul inspectorului de integritate poate fi contestat la instanța de contencios administrativ. În acest sens este Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012, sau Decizia nr. 604 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 28 ianuarie 2015, paragraful 18.". Pe cale de consecință, nu poate fi validată susținerea primei instanțe conform căreia în cauză ar fi fost parcursă "faza administrativ-jurisdicțională din fața pârâtei". Pe de altă parte, din perspectiva incidenței sancțiunii reglementate de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 raportat la neinvitarea intimatului - reclamant pentru a prezenta un punct de vedere (invocată în fila x a cererii de chemare în judecată) și la întocmirea Raportului de evaluare pe baza unor informații care nu aveau caracter public cu nerespectarea procedurii legale (invocată în fila x a cererii de chemare în judecată), Înalta Curte subliniază că, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 20 și art. 13 din Legea nr. 176/2010, rezultă că procedura de evaluare a incompatibilităților trebuie realizată în două etape, respectiv: (i) înainte de informarea și invitarea persoanei evaluate pentru a formula un punct de vedere, moment până la care Agenția Națională de Integritate desfășoară doar proceduri administrative, prin raportare exclusivă la date și informații publice și (ii) etapa ulterioară acestui moment, caz în care inspectorul de integritate poate solicita și date sau informații nepublice, cu respectarea condițiilor instituite de art. 20 alin. (5), raportat la art. 15 din Legea nr. 176/2010. Potrivit art. 13 din Legea nr. 176/2010 (forma în vigoare la data emiterii adresei nr. x/09.08.2017): "(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează: a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfășoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informații publice; b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice și date ori informații care nu sunt publice. (2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată potrivit dispozițiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută." (Subl. Înaltei Curți). Din cuprinsul art. 13 din Legea nr. 176/2010 rezultă că, anterior informării persoanei care face obiectul evaluării și invitării acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, inspectorul de integritate nu este îndreptățit să solicite date sau informații care nu sunt publice, iar dacă o face, actele întocmite pe baza acestora sunt lovite de nulitate absolută. De asemenea, se observă că nu este suficientă o simplă informare, legiuitorul impunând expres că aceasta să fie însoțită de invitația adresată persoanei evaluate, pentru a prezenta un punct de vedere. Invitația adresată, în aplicarea art. 13 din Legea nr. 176/2010, pentru a prezenta un punct de vedere verbal sau în scris nu reprezintă o simplă formalitate, ci constituie o formă de exercitare efectivă, în faza administrativă, a dreptului la apărare. Or, Înalta Curte apreciază că, procedura de invitare a intimatului - reclamant pentru a prezenta un punct de vedere, conform art. 13 din Legea nr. 176/2010, anterior solicitării de date sau informații nepublice, nu a fost îndeplinită de inspectorul de integritate. Prin Adresa ANI nr. x/09.08.2017 a avut loc doar informarea intimatului - reclamant despre declanșarea procedurii de evaluare, nu și invitarea acestuia pentru exprimarea unui punct de vedere. Mai mult, în cuprinsul adresei respective chiar se menționează că invitația pentru formularea unui punct de vedere va fi realizată doar ulterior și strict în măsura în care vor rezulta elemente în sensul nerespectării regimului juridic al incompatibilităților, fiind, însă, invocate, în acest sens, prevederile art. 20 din Legea nr. 176/2010. Se reține că Raportul de evaluare a fost emis în considerarea datelor și informațiilor transmise prin adresa nr. x/05.10.2017 a Primăriei Sectorului 3 București - Serviciul Organizare Resurse Umane și prin adresa nr. x/10.07.2018 a Tribunalului București, date obținute de Agenția Națională de Integritate anterior invitației adresate intimatului-reclamant pentru a formula un punct de vedere. Or, o parte dintre informațiile și înscrisurile pe care inspectorul de integritate le-a solicitat și le-a primit nu aveau caracter public și au servit la întocmirea raportului atacat, aceste din urmă aspecte nefiind contestate în cauză. Se mai reține că o primă invitație adresată intimatului - reclamant pentru prezentarea unui punct de vedere a fost formulată abia în cuprinsul Adresei ANI nr. x/17.10.2018, însă, din piesele dosarului, rezultă că aceasta nu a fost primită de intimatul - reclamant, corespondența fiind returnată de oficiul poștal pentru expirarea perioadei de păstrare. În aceeași situație (atât din perspectiva conținutului, dar și din perspectiva coordonatelor procedurii de comunicare - retur pentru expirarea perioadei de păstrare) se află și Adresa ANI nr. x/15.03.2019 . Prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010, conform cărora: "(1) Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, sunt identificate în continuare, pe baza datelor și informațiilor existente la dispoziția inspectorului de integritate, diferențe semnificative în sensul prevederilor art. 18, inspectorul de integritate întocmește un raport de evaluare. (2) În lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare." nu prezintă relevanță în cauza pendinte. Aceasta deoarece, adresele nr. x/05.10.2017 a Primăriei Sectorului 3 București - Serviciul Organizare Resurse Umane și nr. 1/3766/C/10.07.2018 a Tribunalului București se poziționează, pe axa temporală, anterior chiar emiterii, de către Agenția Națională de Integritate, prin Adresa ANI nr. x/17.10.2018, a invitației de formulare a unui punct de vedere, fără a mai prezenta relevanță coordonatele parcurgerii procedurii de comunicare a acestei invitații către intimatul - reclamant. Într-un atare context, Înalta Curte constată că prima instanță a pronunțat o justă soluție atunci când a constatat nulitatea Raportului de evaluare nr. x/03.10.2019 întocmit de Agenția Națională de Integritate, câtă vreme o atare sancțiune este generată de nerespectarea, de către recurenta - pârâtă, a prevederile art. 13 alin. (1) și (2) din Legea 176/2010. În raport de reținerea unor vicii formale ale Raportului de evaluare nr. x/03.10.2019 apte a genera, prin ele însele, anularea acestuia și de validare a soluției primei instanțe de anulare a acestui raport, în sensul arătat în precedent, nu se mai impune o examinare a criticilor aduse de recurenta - pârâtă Agenția Națională de Integritate considerentelor din cuprinsul sentinței atacate prin care prima instanță a analizat criticile de nelegalitate intrinsecă, ne mai prezentând relevanță o examinare a acestora nici din perspectiva cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 și nici din perspectiva cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Față de cele învederate în precedent, observând art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 și fiind infirmate motivele de casare/nelegalitate invocate de recurenta - pârâtă, conform celor arătate supra, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 1822 din 13 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca nefondat. Totodată, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul - reclamant A., instanța de control judiciar, în temeiul art. 453 alin. (1), coroborat cu art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., o va admite în parte și va dispune obligarea recurentei - pârâte Agenția Națională de Integritate la plata sumei de 6.000 RON către intimatul - reclamant, reprezentând parte din onorariul avocațial evidențiat de înscrisurile aflate la filele x ale dosarului instanței de recurs, apreciind că, în raport de circumstanțele cauzei, precum și de gradul de complexitate a demersului dedus analizei, cuantumul total de 12.000 RON al onorariului avocațial solicitat de intimatul - reclamant A. este vădit disproporționat.