Decizia nr. 4672/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 14/2025 a Curții de Apel Bacău

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2025, reclamanta A. a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale obligarea pârâților fără somație și fără trecerea unui termen să asigure reclamantei, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), pe toată durata de timp prescrisă de medicii specialiști a medicamentului cu denumirea comercială OYAVAS (BEVACIZUMAB), până la soluționarea definitivă a acțiunii formulată pe dreptul comun aflată pe rolul Curții de Apel Bacău.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 14 din data de 10 februarie 2025, Curtea de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, obligând pârâții să asigure reclamantei pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) medicamentul Oyavas (denumire comercială Bevacizumab) până la soluționarea dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău.

3. Calea de atac exercitată în cauză 3.1. Împotriva sentinței civile menționate anterior, pârâtul Guvernul României a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare, admiterea excepției lipsei capacității juridice și, implicit, a calității procesuale pasive a Guvernului României, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată. 3.2. Pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 14 din data de 10 februarie 2025 pronunțate Curtea de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc.

civ., solicitând casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată. 3.3. Pârâtul Ministerul Sănătății a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 94 din 25 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și pe fondul cauzei, respingerea cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare față de recursurile declarate de pârâți, solicitând respingerea acestora, ca nefondate.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererilor de recurs Analizând, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția rămânerii fără interes a recursurilor declarate de Guvernul României și Ministerul Sănătății în cauză, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere de ordonanță președințială vizând obligarea pârâților Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Oyavas (denumire comercială Bevacizumab) până la soluționarea dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău.

Ulterior soluționării excepțiilor procesuale invocate în cauză, prima instanță a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă în contradictoriu cu autoritățile chemate în judecată, obligând aceste pârâte să-i asigure reclamantei medicamentul Oyavas (denumire comercială Bevacizumab), astfel cum s-a solicitat prin acțiune. Conform prevederilor art. 997 din C. proc. civ. "(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

(2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.

(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.". Având în vedere obiectul concret al pretențiilor ce au fost deduse judecății pe calea cererii de ordonanță președințială, procedură ce prezintă un caracter sumar, cu efecte limitate în timp până la soluționarea pe fond a acțiunii, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului vor fi avute în vedere soluția pronunțată de prima instanță și eventuale modificări survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate.

Înalta Curte observă că, ulterior pronunțării soluției de admitere a cererii de ordonanță președințială de către instanța de fond și învestirii instanței de recurs în calea de atac, la data de 4 iunie 2025, a intervenit decesul intimatei-reclamante A., înregistrat cu actul de deces nr. 1260/2025, astfel cum rezultă din informațiile înscrise în baza de date DEPABD . Dat fiind că obligarea pârâților de a-i asigura reclamantei medicamentul Oyavas (denumire comercială Bevacizumab), pe baza de prescripție medicală în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) s-a făcut prin raportare la afecțiunea de care aceasta suferea și pentru tratarea căreia i s-a recomandat administrarea respectivului medicament, Înalta Curte constată că dreptul pretins de reclamantă este un drept intuitu personae, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acesteia.

În ceea ce privește subzistența interesului în susținerea recursurilor deduse judecății, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și menținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Se impune a se reține sub acest aspect și art. 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite. Întrucât prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, este necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

Or, astfel cum s-a arătat anterior, în condițiile în care obligația de asigurare, în regim de compensare 100%, a medicamentului Oyavas (denumire comercială Bevacizumab), stabilită de prima instanță, a avut caracter executoriu, vizând strict persoana reclamantei, o eventuală soluționare favorabilă a demersului părților recurente ar fi lipsită de eficacitate juridică, obligația reținută în sarcina acestora stingându-se odată cu decesul intimatei-reclamante. În consecință, cum interesul de a acționa al pârâților nu mai subzistă, nemaifiind actual conform art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din cererile de recurs.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca rămase fără interes recursurile declarate de recurenții-pârâți Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 14 din data de 10 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca rămase fără interes recursurile declarate de recurenții-pârâți Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 14 din data de 10 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.