Decizia nr. 4668/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1840/2024 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 10 martie 2023, sub nr. x/2023 și a cărei soluționare a fost declinată în favoarea Curții de Apel București, prin sentința civilă nr. 2567 din 25 aprilie 2024, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sportului, în calitate de ordonator principal de credite, la suplimentarea bugetului de venituri cu sumele necesare acoperirii cheltuielilor începând cu 29.07.2022 (data efectuării buletinelor de expertizare nr. 07-021/29.07.2022, nr. 07-022/29.07.2022 și nr. 07-023/29.07.2022), în vederea acordării unui spor pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, de până la 15% din salariul de bază, conform Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" din administrația publică centrală, aprobat prin H.G.

nr. 917/2017. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1840 din data de 13 noiembrie 2024, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca nefondată și a respins cererea formulată de reclamantul Clubul Sportiv Olimpia, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Sport, ca nefondată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii indicate anterior, a declarat recurs recurentul-reclamant A., apreciind ca fiind incidente motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Sport a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând cu prioritate termenul de declarare a căii de atac, conform art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ.: "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." În speță, sentința civilă nr. 1840 din data de 13 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs, a fost comunicată recurentei-reclamante, la sediul procesual ales, la data 20 ianuarie 2025, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 5 februarie 2025, potrivit dispozițiilor art. 181 coroborate cu art. 184 din C. proc.

civ. Cererea de recurs a fost, însă, depusă de recurentul-reclamant la data de 06 februarie 2025, prin intermediul poștei electronice, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul de recurs. În această împrejurare, Înalta Curte, având în vedere data înregistrării cererii de recurs, constată că aceasta a fost depusă în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, întrucât, prin raportare la data comunicării sentinței recurate, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac era 5 februarie 2025. Fiind reglementat de norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează, astfel că actul de procedură întocmit cu nerespectarea acestui termen este lovit de nulitate, sancțiunea nulității putând fi invocată de către oricare dintre părți sau de către instanță, din oficiu.

Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu. Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1840 din data de 13 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.