Decizia nr. 4658/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.07.2023 cu nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâții Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, au solicitat următoarele: · anularea Hotărârii nr. 10 din 09.06.2023 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale prin deciziile nr. 52-53/24.04.2023 și nr. 58-59/27.04.2023 (rectificate prin deciziile nr. 65-66/9.05.2023) emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov; · obligarea pârâtului Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov la modificarea art. 1 din Deciziile nr. 52-53/24.04.2023 sub aspectul datei începând cu care au fost stabilite drepturile salariale acordate, în sensul acordării acestora începând cu data de 1 ianuarie 2018, iar nu începând cu data de 16.12.2018;

· obligarea pârâtului Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov la emiterea unor noi decizii administrative, pe numele tuturor reclamanților, prin acordarea sporurilor în procent integral de 45%, astfel cum au fost acordate de Curțile de Apel București, Constanța, Galați, Iași și Târgu Mureș, iar în subsidiar, acordarea sporurilor în procent cuprins între 30 și 45%, astfel cum a acordat președintele Consiliului Superior al Magistraturii prin Decizia nr. 328/16.12.2022, în urma calculelor și simulărilor efectuate de ordonatorul secundar de credite care stabilește drepturile salariale, în raport de prevederile RIL 15/2021 și cu încadrarea în plafonul prevăzut de articolul 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 953 din data de 27 mai 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

A admis în parte cererea de chemare în judecată, privind pe reclamanții B., C., E., F., D., G., H., J., I., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și A., a anulat în parte Hotărârea nr. 10/09.06.2023 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și deciziile Procurorului General de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 52-53/24.04.2023 și nr. 58-59/27.04.2023, respectiv prevederile art. 1. din acestea și a obligat pârâtul la emiterea unor noi ordine cu calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând diferențele rezultate din aplicarea valorii de referință sectorială de 605,225 RON începând cu data de 01.01.2018, cu înlăturarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, la emiterea unor noi ordine cu calcularea și plata unei majorări salariale de 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, potrivit art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.01.2018, și în continuare, precum și la calculul și plata sumelor astfel rezultate, din urmă, la zi, indexate cu rata inflației, la care se va calcula și dobânda penalizatoare, începând cu data de 01.01.2018, până la plata integrală și efectivă a debitului.

Totodată, a respins cererea vizând acordarea sporurilor în procent de 45%, ca neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 953 din data de 27 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel București- secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs recurenții-pârâți Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, apreciind ca fiind incidente motivele de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. 4. Apărările formulate în cauză Intimații-reclamanți B., C., E., F., D., G., H., J., I., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și A. nu au formulat întâmpinări față de recursul declarat în cauză.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând cu prioritate termenul de declarare a căii de atac, conform art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ.: "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." În speță, sentința civilă nr. 953 din data de 27 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs, a fost comunicată recurenților-pârâți, la sediul acestora, la data de 03 ianuarie 2025, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 20 ianuarie 2025, potrivit dispozițiilor art. 181 coroborate cu art. 184 din C. proc.

civ. Cererea de recurs a fost, însă, depusă de recurenții-pârâți la data de 23 ianuarie 2025, prin poștă electronică, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarului instanței de recurs. În această împrejurare, Înalta Curte, având în vedere data înregistrarii cererii de recurs, constată că aceasta a fost depusă în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, întrucât, prin raportare la data comunicării sentinței recurate, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac era 20 ianuarie 2025. Fiind reglementat de norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează, astfel că actul de procedură întocmit cu nerespectarea acestui termen este lovit de nulitate, sancțiunea nulității putând fi invocată de către oricare dintre părți sau de către instanță, din oficiu.

Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu și va anula recursul declarat de recurenții-pârâți Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu. Anulează recursul declarat de recurenții-pârâți Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile nr. 953 din data de 27 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.