Decizia nr. 4612/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Prim-ministrul României, prin Secretariatul General al Guvernului, și cu Guvernul României, aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conducătorului autorității publice și acordarea penalităților de întârziere prevăzute de art. 906 alin. (4) C. proc. civ., pentru neexecutarea titlului executoriu reprezentat de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2370 din 8 mai 2019, precum și stabilirea despăgubirilor datorate pentru neexecutarea în natură a obligației privind emiterea actului administrativ referitor la vânzarea către salariații OMV Petrom S.A.

a acțiunilor până la limita de 8% din capitalul social. 2. Soluția instanței de fond Prin încheierea din 13 noiembrie 2024, Curtea de Apel București- secția a -VIII-a contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, constatând că niciuna dintre părțile legal citate nu s-a prezentat în instanță și că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă. 3. Cererea de recurs Împotriva încheierii din data de 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea hotărârii și, pe fond, aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, acordarea penalităților de întârziere potrivit art. 906 alin. (4) C. proc.

civ., stabilirea despăgubirilor conform art. 892 C. proc. civ. și respingerea excepției perimării, pentru neexecutarea de către Guvernul României a Deciziei ÎCCJ nr. 2370/2019 privind obligația de a emite actul administrativ referitor la vânzarea acțiunilor OMV Petrom S.A. până la limita de 8%. 4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., coroborat cu art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 13.11.2024, prin care Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. Potrivit art. 489 C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine atât în ipoteza în care cererea de recurs nu cuprinde nicio critică îndreptată împotriva hotărârii atacate, cât și în situația în care motivele formulate nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, având ca unic obiect verificarea legalității hotărârii atacate, motivarea acestuia trebuie să conțină critici concrete de nelegalitate raportate la considerentele actului jurisdicțional supus controlului. Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta nu formulează nicio critică referitoare la încheierea de suspendare a judecății.

Recurenta nu indică dispozițiile legale pretins încălcate de instanța de fond, nu arată în ce constă eroarea de drept imputată acesteia și nu dezvoltă nicio argumentație juridică privind aplicarea art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Dimpotrivă, cererea de recurs reia integral și exclusiv apărările de fond formulate prin cererea de chemare în judecată, referitoare la neexecutarea titlului executoriu și la aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004, fără nicio legătură cu incidentul procesual soluționat prin încheierea atacată. Or, astfel de susțineri sunt străine de obiectul recursului și nu pot fundamenta controlul de legalitate al unei încheieri de suspendare. Recursul nu este o cale devolutivă, iar instanța supremă nu poate reevalua fondul cauzei sau temeinicia pretențiilor reclamantei, ci doar legalitatea actului jurisdicțional atacat.

În lipsa unor critici de nelegalitate raportate la raționamentul instanței de fond, controlul judiciar nu poate fi exercitat. În actuala reglementare procesual civilă, recursul este o cale extraordinară de reformare, limitată la verificarea conformității hotărârii atacate cu normele de drept incidente. Recurenta nu a individualizat niciun motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu a respectat cerințele de motivare prevăzute de art. 486 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, întrucât recursul declarat împotriva încheierii de suspendare nu cuprinde nicio critică de nelegalitate și nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., devin incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte urmând a constata nulitatea recursului formulat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 14 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.