Decizia nr. 4605/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 327/2024 a Curții de Apel Constanța

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 06.08.2024 sub nr. x/2024, reclamantul A., în temeiul art. 2 alin. (1) lit. i) și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, a solicitat obligarea acestora la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului TRASTUZUMAB DERUXTECAN (denumire comercială ENHERTU) pentru indicația terapeutică carcinom tract biliar. În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse in rezumatul caracteristicilor produsului, publicat in transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 327 din 28 octombrie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății ca neîntemeiată. A respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății ca neîntemeiată. A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății, Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate ca neîntemeiate. Pe fond, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimații - pârâți Agenția Națională a Medicamentuilui și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății și Guvernul României au invocat excepția nulității recursului. Pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură. Aceste dispoziții sunt aplicabile pe tot parcursul judecății, atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac, de la momentul formulării, până la cel al soluționării cererii/căii de atac. Este de menționat că excepția lipsei capacității de folosință este o excepție de fond absolută și peremptorie, vizează exercițiul dreptului la acțiune și poate fi invocată de către orice parte, precum și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii. În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanței de recurs, respectiv referatul din data de 09.10.2025 întocmit de persoana responsabilă cu interogarea bazei de date DEPABD, reclamantul A. a decedat la data de 13 octombrie 2024, conform certificatului de deces nr. x/2024 - Sector 1 București. Prin urmare, la data judecării recursului, recurentul-reclamant nu mai deține capacitate procesuală de folosință, lipsindu-i aptitudinea de a avea drepturi și obligații, inclusiv dreptul de a susține în calea de atac cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 din C. proc. civ. Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.