Decizia nr. 4669/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 159/2024 a Curții de Apel Bacău

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 07.08.2024 sub dosar nr. x/2024 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin1 Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului TRASTUZUMAB DERUXTECAN (denumire comercială ENHERTU) pentru indicația terapeutică boala paget extramamară, iar în subsidiar, a solicitat obligarea Ministerului Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 159 din data de 28 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a decis astfel: · a calificat excepția invocată prin întâmpinarea depusă de Guvernul României ca fiind excepția lipsei calității procesuale pasive, iar nu excepția inadmisibilității; · a respins excepția inadmisibilității/prematurității invocată de către Ministerul Sănătății ca neîntemeiată; · a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ca neîntemeiată, · a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor, Ministerului Sănătății, Guvernului României, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiate; · a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile menționate, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii cererii de chemare in judecată. Recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că există deja mai multe hotărâri judecătorești care au putere de lucru judecat pronunțată pe fondul dreptului în ceea ce privește prescripția "off label" a unui medicament, că Ministerul Sănătății a inițiat un proiect de ordin privind prescripția medicamentelor "off label" dar până în prezent acesta nu a fost adoptat și publicat în Monitorul Oficial, precum și faptul că Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale nu și-a exercitat competența legală de a iniția din oficiu evaluarea medicamentului Trastuzumab Deruxtecan (denumire comercială Enhertu) pentru extinderea indicațiilor terapeutice.

4. Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății au depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe. Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătae a invocat, în cuprinsul întâmpinării, excepția nulității pentru nemotivare, apreciind că recurenta nu a indicat normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către instanță, ci s-a rezumat la a reitera aspectele privind fondul cauzei, invocate și prin cererea de chemare în judecată. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Examinând cu prioritate excepția nulității recursului pentru nemotivare, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.(...)(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc.

civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, care intervine atât în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.). Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc.

civ., ce dispun că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea obligației de motivare, de către partea care promovează recursul, este necesar ca aceasta să precizeze care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei. Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, respectiv o argumentare juridică a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Nu îndeplinește cerința motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate de instanță și fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret și direct, raționamentul urmat de prima instanță pentru pronunțarea hotărârii atacate. În lumina principiilor și considerațiilor teoretice arătate, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, reclamanta A. a indicat formal incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin recurs reiterând o parte din aspectele invocate în fața primei instanțe, în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă nu a combătut și nu și-a circumstanțiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, în sensul de a preciza de ce sentința ce face obiectul prezentului recurs ar fi nelegală sau de a evidenția modalitatea în care instanța de fond ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, astfel că, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raționamentul juridic al instanței de fond și nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, nu este îndeplinită condiția motivării căii de atac. Trimiterea pe care aceasta o face la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ., fără a arăta în concret, care sunt motivele pentru care a considerat că maniera în care prima instanță a dezlegat cauza reprezintă rezultatul încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material (cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.) nu îndeplinește exigențele motivării cererii de recurs. Înalta Curte subliniază că practica judiciară invocată în recurs nu reprezintă norme de drept material, ci o evidență a deciziilor pronunțate de instanțe în cazuri concrete, care nu are însă forță de lege. În plus, hotărârile menționate de către recurenta-reclamantă se referă la alte medicamente decât cel care formează obiectul prezentului litigiu.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluția pronunțată de instanța de fond, precum și prezentarea generală a situației de fapt și reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate și va constata nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 159 din data de 28 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 159 din data de 28 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.