Decizia nr. 4602/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 125/2024 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea transmisă Curții de Apel București prin e-mail la data de 13.12.2024, reclamanta A., în contradictoriu cu Biroul Electoral Central, a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat: (i) anularea Deciziilor nr. 230D/06.12.2024 și nr. 231D/07.12.2024 emise de Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024; (ii) suspendarea efectelor Deciziei nr. 231 D/07.12.2024 privind încetarea activității Biroului Electoral Central la data de 13 decembrie 2024 până la soluționarea definitivă a prezentei cereri; (iii) suspendarea executării actului nr. 231 D/07.12.2024 emis de Biroul Electoral Central, constatarea că hotărârea nr. 32/06.12.2024 a fost pronunțată de CCR cu încălcarea flagrantă a legii, nu în numele acesteia, decizia BEC a fost emisă fără a avea, în fapt și în drept, un temei legal.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 125 din 13 decembrie 2024, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea ca nefondată. 3. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 125 din 13 decembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A.. Recurenta susține că Deciziile BEC nr. 230D/06.12.2024 și nr. 231D/07.12.2024 sunt nelegale, deoarece au fost emise exclusiv pe baza unui comunicat de presă al CCR, înainte ca Hotărârea CCR nr. 32/06.12.2024 să fie redactată și publicată în Monitorul Oficial, deci înainte de a produce efecte juridice. Critică faptul că hotărârea CCR nr. 32/2024 a fost pronunțată prin autosesizare, fără respectarea art. 52 din Legea nr. 370/2004, fără a fi "în numele legii", depășind termenul legal și cumulând nepermis funcția de acuzator cu cea de judecător.

Arată că instanța de fond a ignorat aceste aspecte, calificând eronat acțiunea ca o contestare indirectă a hotărârii CCR, deși critica viza exclusiv legalitatea actelor BEC. În consecință, solicită constatarea nelegalității deciziilor BEC și anularea hotărârii atacate. 4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce se succedă: Potrivit art. 56 alin. (1) și (2) C. proc. civ., poate sta în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar entitățile fără personalitate juridică pot avea capacitate procesuală de folosință numai dacă sunt constituite potrivit legii.

Birourile electorale, inclusiv Biroul Electoral Central, sunt autorități publice temporare, constituite exclusiv pentru organizarea alegerilor, a căror existență este limitată în timp prin actele normative de constituire și de încetare a activității. În cauză, Înalta Curte reține că acțiunea introductivă a fost formulată la data de 13.12.2024, ora 00:27, anterior momentului stabilit prin Decizia BEC nr. 231D/07.12.2024 pentru încetarea activității Biroului Electoral Central, respectiv 13 decembrie 2024, ora 24:00. De asemenea, sentința recurată a fost pronunțată la data de 13.12.2024, într-un moment în care Biroul Electoral Central încă era în funcțiune. Ulterior însă, prin efectul Deciziei nr. 231D/07.12.2024, activitatea Biroului Electoral Central constituit pentru alegerile prezidențiale din anul 2024 a încetat la data de 13 decembrie 2024, ora 24:00.

Prin urmare, recursul declarat de reclamanta A. este soluționat după acest moment, când Biroul Electoral Central nu mai există ca entitate constituită potrivit legii. Potrivit art. 32 C. proc. civ., capacitatea procesuală de folosință reprezintă o condiție esențială de exercitare a acțiunii civile, care trebuie să fie îndeplinită pe tot parcursul procesului, inclusiv în faza căilor de atac. Această condiție nu se verifică exclusiv la momentul introducerii acțiunii, ci trebuie să subziste neîntrerupt de la sesizarea instanței și până la soluționarea definitivă a litigiului. Or, în situația de față, deși la momentul introducerii acțiunii și al pronunțării sentinței recurată Biroul Electoral Central avea capacitate procesuală de folosință, la momentul soluționării recursului această condiție nu mai era îndeplinită, întrucât activitatea Biroului Electoral Central încetase, acesta nemaifiind o entitate existentă în ordinea juridică.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că recursul este formulat în contradictoriu cu o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință, condiție care, potrivit art. 32 și art. 56 C. proc. civ., trebuie să existe pe tot parcursul procesului, inclusiv în faza căilor de atac. Pentru aceste considerente, Înalta Curte admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului, invocată din oficiu, și va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 125/13.12.2024 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 125 din 13 decembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosință. Definitivă. Pronunțată astăzi, 14 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.