ÎCCJ, Decizia nr. 6/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20 septembrie 2024 sub nr.x/1/2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, a formulat contestație împotriva Procesului-verbal nr./PVC/13.09.2024 încheiat cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024, solicitând completare acestuia cu diferite mențiuni, ce au fost sesizate intimatului prin intermediul unui punct de vedere, cu referire la propunerea Grupului Parlamentar B din Camera Deputaților, privind desemnarea unui reprezentant din partea acestei formațiuni politice în cadrul organismului electoral intimat.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 4009 din 23 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității invocată de intimatul Biroul Electoral Central și a respins contestația depusă de A privind completarea procesului-verbal nr. x/PVC/13.09.2024 emis de Biroul Electoral Central, ca tardiv formulată.

În motivare, a reținut incidența art. 25 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României și a pct. 4 din Anexa la Hotărârea Guvernului nr.1061/2024, constatând că prin Procesul Verbal nr. x/BEC 2024 emis de Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024, s-a declarat ca fiind legal constituit Biroul Electoral Central; acesta a fost adoptat și publicat pe site-ul instituției la data de 13.09.2024, dată în raport de care termenul de două zile calculat potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. a fost depășit, în condițiile în care contestația a fost depusă prin poștă electronică la 19 septembrie 2024.

Înalta Curte a respins susținerea contestatorului vizând faptul că, în realitate contestația sa a fost înaintată în termenul legal de cel mult două zile respectiv prin e-mail data de 16.09.2024 orele 20,12, astfel cum este prevăzut la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Președintelui României, dar purta denumirea eronată de „punct de vedere” și că acest aspect atrage incidența dispozițiilor art. 152 C. proc. civ. și a Deciziei nr. 925 din data de 19 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța a verificat „Punctul de vedere” din data de 16 septembrie 2024 și a constatat că acesta nu întrunește condițiile de fond și de formă ale unei contestații adresate Biroului Electoral Central, în conținutul său petentul solicitând doar efectuarea unei mențiuni corecte în ceea ce privește componența Grupului.

Recursul

Împotriva acestei decizii, A a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. „Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.”, iar art. 483 alin. (1) din același act normativ prevede că „Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.

La rândul său, art. 41 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale prevede la alin. (2) „Contestațiile se soluționează de biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească, municipală sau de sector al municipiului București, dacă privesc biroul electoral al secției de votare, de biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, dacă privesc biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului București, de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, și de Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestațiilor.”, iar conform alin. (4) al aceluiași art. „Hotărârea pronunțată este definitivă și se comunică, în cazul președintelui biroului electoral și al locțiitorului acestuia, în termen de 24 de ore, președintelui tribunalului care, în cazul admiterii contestației, procedează la o nouă desemnare.”

În speță, prin cererea înregistrată la data de 20 septembrie 2024 sub nr.x/1/2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, a formulat contestație împotriva Procesului-verbal nr./PVC /13.09.2024 încheiat cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024, solicitând completare acestuia cu diferite mențiuni, ce au fost sesizate intimatului prin intermediul unui punct de vedere, cu referire la propunerea Grupului Parlamentar B din Camera Deputaților, privind desemnarea unui reprezentant din partea acestei formațiuni politice în cadrul organismului electoral intimat.

Prin Decizia civilă nr. 4009 din 23 septembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/1/2024 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția tardivității invocată de intimatul Biroul Electoral Central și s-a respins contestația depusă de A privind completarea procesului-verbal nr. x/PVC/13.09.2024 emis de Biroul Electoral Central, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei decizii, recurentul a formulat calea de atac a recursului, care face obiectul prezentului dosar.

Înalta Curte reține, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, că Decizia nr. 4009 din 23 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Ca urmare, potrivit dispozițiilor mai sus citate, hotărârea judecătorească nr. 4009/2024 este definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) C. proc. civ., nemaiputând fi supusă căii extraordinare de atac a recursului în dosarul pendinte.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A împotriva Deciziei nr. 4009 din 23 septembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/1/2024.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2025.