Decizia nr. 4591/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 27/2025 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.12.2024 sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Achiziții Publice, a solicitat instanței ca, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, să dispună suspendarea executării Instrucțiunii Agenției Naționale pentru Achiziții Publice (ANAP) nr. 1/2018 privind modul de interpretare a aplicării prevederilor art. 31 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, în ceea ce privește prevederile cuprinse la art. 13 alin. (2) din Instrucțiune, până la pronunțarea instanței de fond asupra anulării Instrucțiunii.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 27/2025 din 12 februarie 2025, Curtea de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice a respins cererea ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 27/2025 din 12 februarie 2025 a Curții de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac exercitate, recurenta susține că sentința este nemotivată, întrucât instanța nu a analizat argumentele esențiale privind depășirea competenței ANAP, încălcarea scopului Instrucțiunii, nerespectarea transparenței decizionale, încălcarea ierarhiei actelor normative, a normelor de tehnică legislativă și existența unui exces de putere. Totodată, se arată că instanța a aplicat greșit art. 14 din Legea nr. 554/2004, ignorând existența unui "caz bine justificat" și a unei "pagube iminente", deși recurenta a demonstrat riscurile concrete asupra activității sale și asupra executării contractelor atribuite în temeiul art. 31 din Legea nr. 98/2016.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata ANAP susține pe fond că Instrucțiunea nr. 1/2018 este legală, emisă în aplicarea legislației primare și secundare, că nu există indicii aparente de nelegalitate și nici dovada unei pagube iminente, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile pentru suspendare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 248 C. proc. civ., se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, urmând a o admite pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusă "până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă că măsura are un caracter strict temporar, fiind limitată în timp prin chiar voința legiuitorului. În cauză, cererea de suspendare a executării Instrucțiunii ANAP nr. 1/2018, în ceea ce privește dispozițiile art. 13 alin. (2), a fost soluționată prin sentința civilă nr. 27 din 12 februarie 2025 a Curții de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, prin care aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată. Recursul împotriva sentinței civile nr. 27/12.02.2025 a fost declarat de reclamanta A. S.R.L. la data de 7 martie 2025, într-un moment în care acțiunea în anulare a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Instrucțiunea ANAP nr. 1/2018 și a Adresei nr. x/19.12.2024 era încă pe rolul Curții de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, aspect ce rezultă din informațiile disponibile în aplicația ECRIS. Ulterior însă, în dosarul nr. x/2025, aceeași instanță a pronunțat sentința civilă nr. 106 din 21 mai 2025, prin care a respins cererea de anulare a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Instrucțiunea ANAP nr. 1/2018 și a Adresei nr. x/19.12.2024, ca neîntemeiate. Această împrejurare, deși ulterioară declarării recursului, este anterioară soluționării lui și are consecințe directe asupra interesului procesual. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., exercitarea oricărei cereri în justiție este condiționată de existența unui interes, iar conform art. 32 alin. (2), interesul trebuie să fie născut și actual, în sensul că partea trebuie să justifice un folos practic imediat, susceptibil de a fi obținut prin admiterea cererii. Această condiție trebuie să fie îndeplinită pe tot parcursul procesului, inclusiv în faza căilor de atac. Or, în materia suspendării reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, efectele măsurii nu pot subzista dincolo de momentul pronunțării hotărârii pe fond asupra acțiunii în anulare. Odată ce instanța de fond s-a pronunțat - în speță, prin sentința civilă nr. 106/21.05.2025 - suspendarea nu mai poate fi dispusă. Prin urmare, deși la data de 7 martie 2025 recurenta justifica un interes în promovarea recursului, acest interes a încetat ulterior, ca urmare a pronunțării hotărârii pe fond în dosarul nr. x/2025. În prezent, interesul nu mai este actual, fiind depășit termenul legal până la care suspendarea putea opera. În aceste condiții, recursul a devenit lipsit de interes, întrucât, chiar în ipoteza admiterii sale, nu s-ar mai putea dispune suspendarea executării Instrucțiunii ANAP nr. 1/2018, efectele acestei măsuri fiind limitate de lege până la pronunțarea hotărârii pe fond. Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 27/12.02.2025 a Curții de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca lipsit de interes.