- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 8 octombrie 2025
Decizia nr. 4414/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 95/2025 a Curții de Apel Cluj
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. x/2024 la data de 05.02.2024, reclamantul A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări al Județului Maramureș anularea deciziei de returnare nr. x/12.01.2024 emisă de pârât și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 95 din 28 februarie 2025, Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării cererii, ridicată din oficiu, și a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări al Județului Maramureș.
Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 95 din 28 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., cu mențiune că va dezvolta motivele de recurs printr-un memoriu separat.
Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Maramureș a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate nulitatea recursului, întrucât acesta nu este motivat, contrar art. 488 și art. 490 C. proc. civ.. Recurentul nu a depus motivele de nelegalitate, deși a menționat că le va formula prin memoriu separat, astfel că excepția nulității recursului este incidentă. Pe fond, solicită menținerea sentinței prin care s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată privind contestarea deciziei de returnare, având în vedere suspendarea cauzei până la soluționarea unui dosar conex, soluționat definitiv, precum și faptul că reclamantul a renunțat la judecată și nu s-a prezentat la termenul din 28.02.2025. În consecință, se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru lipsa motivării, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora sau, după caz, mențiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat. Conform alin. (3) al aceluiași articol, lipsa motivelor de nelegalitate atrage sancțiunea nulității cererii de recurs. De asemenea, art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția situației în care există motive de casare de ordine publică. Motivarea recursului presupune, pe de o parte, indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia prin formularea unor critici concrete referitoare la judecata instanței care a pronunțat hotărârea atacată, din perspectiva motivului invocat. În speță, recurentul-reclamant nu a indicat motivele pentru care apreciază ca fiind nelegală hotărârea atacată, formulând doar o declarație de recurs, înregistrată la data de 06 martie 2025, în termen, în care a menționat că va dezvolta motivele de recurs printr-un memoriu separat. Or, lipsa totală a motivării și absența oricăror critici de nelegalitate împiedică examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cauzei. Având în vedere că recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate ale încheierii atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (2) din același act normativ. Pentru aceste considerente, în aplicarea art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, și, pe cale de consecință, va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 95 din 28 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite excepția nulității recursului. Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 95 din 28 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 8 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.