Decizia nr. 24/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1081/2025 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 februarie 2025, pe rolul Curții de Apel Alba București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Biroul pentru Imigrări Teleorman, a solicitat anularea actului nr. x/DM B.I. TR/MMC din 25.11.2024 emis de către pârât, precum și obligarea pârâtului la eliberarea avizului de angajare a reclamantului.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1081 din 25 iunie 2025, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări al Județului Teleorman; a anulat atacat și a obligat pârâtul să emită avizul de angajare al reclamantului.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1081 din 25 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Biroul pentru Imigrări al județului Teleorman a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea criticilor de nelegalitate, recurentul-pârât a susținut că interpretarea instanței de fond cu privire la nemotivarea actului administrativ nu poate fi reținută, câtă vreme actul întrunește exigențele de formă impuse de lege, prin indicarea temeiurilor de fapt care au condus la neacordarea avizelor de angajare solicitate, respectiv enunțarea constatărilor reținute ca urmare a verificărilor efectuate pe parcursul termenului de soluționare a cererii. Față de ansamblul operațiunilor administrative desfășurate de către emitentul actului litigios, se poate observa că măsura administrativă este dispusă cu respectarea exigențelor normative relevante în cauză, actul atacat fiind corespunzător motivat atât în fapt, cât și în drept. De asemenea, a mai arătat că a evidențiat și lipsa calității procesuale active a reclamantului A., față de prevederile art. 36 și art. 40 C. proc. civ., având în vedere faptul că actul administrativ a cărui anulare se solicită vizează o decizie de respingere a unei cereri privind emiterea avizului de angajare, măsură ce a fost comunicată societății angajatoare B. S.R.L., iar cetățeanul din Pakistan este străin de raportul juridic dedus judecății, nefiind în măsură să conteste această măsură. În acest sens, a invocat prevederile art. 28 alin. (4) și (5) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României. Prin urmare, a considerat că, prin pronunțarea prezentei sentințe, s-au încălcat regulile de procedură, nefiind respectate prevederile art. 248 C. proc. civ. Nu în ultimul rând, în ceea ce privește proporționalitatea deciziei de refuz vizând emiterea avizului de angajare, a apreciat că aceasta respectă principiul proporționalității definit de art. 9 din Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondate. Referitor la invocarea de către recurentul-pârât a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, a susținut că din economia dispozițiilor art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 coroborat cu art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 rezultă că refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel și de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Pe fondul recursului, a învederat că instanța de fond s-a pronunțat clar și concis, analizând probele și arătând întregul raționament logico-juridic ce a stat la baza fundamentării hotărârii, dispunând anularea actului atacat și obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare al reclamantului.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 23 octombrie 2025, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13 ianuarie 2026, în ședință publică, cu citarea părților.

Alte aspecte relevante Excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant A., a fost respinsă la termenul de judecată din 13 ianuarie 2026 pentru considerentele cuprinse în practicaua prezentei decizii.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Biroul pentru Imigrări al județului Teleorman este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși recurentul-pârât a încadrat recursul în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile efectiv dezvoltate se subsumează pct. 5 al acestui text de lege. În consecință, criticile din recurs vor fi analizate exclusiv prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În fapt, prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a dedus controlului de legalitate refuzul pârâtului IGI-Biroul pentru Imigrări al județului Teleorman nr. x/DM B.I. TR/MMC din data de 25.11.2024 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea B. S.R.L. pentru un cetățean al statului Pakistan, solicitând anularea acestui act și obligarea pârâtului să emită un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat, în esență, greșita interpretare de către pârât a dispozițiilor legale referitoare la îndeplinirea condițiilor pentru emiterea avizului de angajare, respectiv a art. 4 alin. (1) și art. 7 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 25/2014. Prin sentința civilă nr. 1081 din 25.06.2025 a Curții de Apel București a fost admisă cererea de chemare în judecată, instanța de fond reținând că refuzul autorității pârâte este nemotivat, întrucât din referatul de la fila x nu rezultă motivele care stau la baza emiterii acestuia, iar actul propriu-zis de la fila x face referire la art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 fără nicio altă precizare și nu arată legătura dintre publicarea anunțului prin mijloace de comunicare în masă și imposibilitatea legală a acordării avizului în aceste condiții. Legiuitorul reglementează ca principiu procesual esențial faptul că instanțele sunt obligate să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății, neputând acorda mai mut sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel (art. 397 C. proc. civ.), judecătorul fiind ținut de limitele investirii instanței, stabilite de către părți prin cererile lor, conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ. Raportat la limitele judecății, Înalta Curte constată că, în cauză, deși instanța a pronunțat o soluție care reprezintă fondul cauzei, nu a analizat aspectele invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, ci motivul de nelegalitate care a stat la baza admiterii acțiunii - nemotivarea refuzului autorității pârâte - nu a fost invocat în cauză prin cererea introductivă de instanță sau printr-o cerere adițională (art. 30 alin. (5) C. proc. civ.) formulată în termen. Procedând în acest mod, instanța de fond a încălcat limitele investirii, pronunțându-se asupra unui motiv de nelegalitate care nu a fost dedus judecății de către reclamant, neregularitatea procedurală fiind sancționată cu nulitatea în condițiile art. 174 alin. (1), (2) și art. 176 pct. 6 C. proc. civ. Totodată, Înalta Curte constată că prima instanță a omis a se pronunța și asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul Biroul pentru Imigrări Teleorman prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond. Astfel, deși s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și s-a solicitat admiterea acesteia, instanța de fond a dispus unirea excepției cu fondul cauzei la termenul din 25.06.2025, însă a omis a se pronunța asupra ei, ceea ce echivalează cu o încălcare a dreptului la apărare al instituției pârâte, întrucât excepția constitute o formă a apărărilor procesuale puse la dispoziția celui chemat în judecată. În concluzie, având în vedere aceste aspecte, instanța de control constată încălcarea dispozițiilor legale referitoare la principiul disponibilității și dreptului la apărare, situație în raport de care, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., apreciază că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, pentru a asigura părților dreptul la soluționarea cauzei cu respectarea dublului grad de jurisdicție.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, reținând incidența cazului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.