ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5418/2024

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 13.05.2024, pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Biroul pentru Imigrări Maramureș, anularea actelor administrative emise de pârât, respectiv adresa nr. x din data de 26.02.2024 si adresa nr. x din data de 28.12.2023, cu consecința obligării pârâtului la eliberarea avizelor de angajare în munca înregistrate în data de 04.12.2023 sub nr. x.

Prin sentința civilă nr. 272 din 3 iulie 2024, Curtea a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției, Curtea a reținut dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, faptul că reclamanta are sediul în Municipiul Tulcea și calitatea pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări-Biroul pentru Imigrări al Județului Maramureș de autoritate publică centrală.

A apreciat instanța că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de persoană juridică de drept privat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 15.07.2024.

Prin sentința civilă nr. 305 din 17 octombrie 2024, Curtea a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea a reținut dispozițiile art. 28 alin. (4) și (5) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare și faptul că, în cauză, este contestat refuzul eliberării avizului de angajare, măsură dispusă de Biroul pentru Imigrări Maramureș.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport cu hotărârile pronunțate, cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a contestat refuzul pârâtului Biroul pentru Imigrări Maramureș de a elibera, potrivit O.G. nr. 25/2014, avizele necesare angajării unor cetățeni străini pe teritoriul României.

Problema de drept care a generat conflictul de competență și asupra căreia instanțele aflate în conflict au exprimat opinii contrare, privește actul normativ care determină competența materială de soluționare a cauzei, respectiv O.G. nr. 25/2014 ori Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 28 alin. (4) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016,

"(4) Refuzul eliberării avizului de angajare/detașare se comunică în scris angajatorului/beneficiarului prestării de servicii împreună cu motivele care au stat la baza acestei decizii, de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin formațiunile sale teritoriale.

(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Înalta Curte reține că O.G. nr. 25/2014 are caracter de lege specială față de Legea nr. 554/2004, care reprezintă norma generală în materia contenciosului administrativ și care este incidentă doar în cazul în care legiuitorul nu a reglementat, prin dispoziții normative derogatorii, o competență specială în raport de obiectul cererii.

O altă interpretare ar conduce la ideea lipsirii de efecte a art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 încă de la momentul adoptării sale, ipoteză, evident, nerezonabilă, iar câtă vreme această dispoziție legală există în fondul legislativ și nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie a Curții Constituționale, se impune a fi aplicată în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză se determină potrivit art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, competența urmând a fi stabilită în favoarea curții de apel în a cărei circumscripție se află formațiunea teritorială emitentă a refuzului eliberării avizului de angajare a cetățeanului străin.

Cum pârâtul Biroul pentru Imigrări Maramureș se află în raza teritorială a Curții de Apel Cluj, această instanță este competentă să soluționeze contestația reclamantei.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Biroul pentru Imigrări Maramureș în favoarea Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.