Decizia nr. 41/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență împotriva sentinței nr. 126/2025 a Curții de Apel Oradea

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea - secția de contencios administrativ și fiscal în data de 04.04.2025, reclamata S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A. și Guvernul României, a solicitat următoarele: 1) anularea adresei nr. x din 11.11.2024 emisă de B. S.A. privind respingerea cererii de restituire a garanției aferentă produselor în ambalaje SGR exportate/vândute intracomunitar, conform situațiilor comunicate în baza art. 10 alin. (8) din H.G. nr. 1074/2021, pentru perioada februarie 2024 - iunie 2024, în valoare de 727.322,00 RON; 2) obligarea B. S.A.

la restituirea garanției aferentă produselor în ambalaje SGR exportate/vândute intracomunitar, conform situațiilor comunicate în baza art. 10 alin. (8) din H.G. nr. 1074/2021, pentru perioada februarie 2024- iunie 2024, în valoare de 727.322,00 RON; 3) în subsidiar, obligarea Guvernul României la emiterea unui act administrativ privind reglementarea procedurii de restituire a garanției, aferentă produselor ambalate în ambalajele SGR prevăzute la art. 1 alin. (1) și marcate potrivit art. 24 H.G. nr. 1074/2021, exportate sau vândute intracomunitar. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1.

Prin sentința nr. 126 din 24 iulie 2025, Curtea de Apel Oradea - secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței, în ce privește capetele 1 și 2 de cerere, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor - secția a III-a de contencios administrativ și fiscal și a dispus înaintarea dosarului către această instanță. Totodată, a disjuns capătul 3 din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și formarea unui nou dosar cu termen de judecată 23.09.2015. Motivând hotărârea astfel dispusă, Curtea de Apel Oradea a reținut că societatea pârâtă S.C.

B. - S.A. prestează un serviciu public în regim de putere publică, aspect ce rezultă din dispozițiile art. 20 din H.G. nr. 1074/2021, fiind asimilată autorităților publice, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Astfel fiind, a apreciat că Tribunalul Bihor - secția a III-a de contencios administrativ și fiscal este competent să soluționeze capetele 1 și 2 din cerere, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004. 2.2. Prin sentința nr. 710 din 24 noiembrie 2025, Tribunalul Bihor - secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea - secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a reținut că, în speță, rangul autorității emitente este criteriul în funcție de care se stabilește competența materială de soluționare a cauzei. În acest context, a arătat că în calificarea unei autorități ca fiind centrală sau locală, relevantă este întinderea teritorială a competenței. Or, a apreciat că, în condițiile în care pârâta își exercită competența la nivel național, pe întreg teritoriul țării, competența materială revine Curții de Apel Oradea.

3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cel două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Oradea - secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Demersul judiciar al reclamantei în cauza pendente vizează anularea adresei nr. x/11.11.2024 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 727.322 RON reprezentând garanția aferentă produselor în ambalaje SGR exportate/vândute intracomunitar în perioada februarie- iunie 2024. Reclamanta și-a fundamentat în mod expres acțiunea pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, susținând că pârâta este o autoritate publică asimilată, iar actul contestat este astfel un act administrativ.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență de față vizează rangul autorității emitente a actului administrativ contestat, criteriu de stabilire a competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță. Atât Curtea de Apel Oradea, cât și Tribunalul Bihor au apreciat că în cauză nu este incident criteriul valoric, întrucât pretențiile reclamantei nu fac parte din categoriile enumerate de textul de lege (taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora), urmând a da prevalență criteriului rangului autorității emitente. Totuși, aplicând acest criteriu, cele două instanțe au dat dezlegări deosebite asupra competenței de soluționare a cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." Înalta Curte reține că, în calificarea unei autorități publice ca fiind centrală sau locală, determinantă este întinderea teritorială a competenței, autorități centrale fiind cele a căror competență se exercită la nivel național, pe întregul teritoriu al țării.

Totodată, se reține că în art. 2 din H.G. nr. 1059/2022 privind desemnarea administratorului sistemului de Garanție-Returnare pentru ambalaje primare nereutilizabile se prevede că S.C. B. S.A., persoană juridică română, unică la nivel național, implementează, gestionează, operează și asigură finanțarea sistemului de Garanție-Returnare pentru ambalaje primare nereutilizabile. Așadar, în cauză, nu se poate ignora faptul că pârâta B. S.A. este încadrată în noțiunea de "autoritate publică", în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004 care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

S.C. B. S.A. este o persoană juridică română, unică la nivel național, înființată exclusiv pentru a implementa, gestiona, opera și a asigura finanțarea sistemului de Garanție-Returnare, în a cărui structură asociativă Statul Român, reprezentat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, deține un procent de 20%, iar restul de 80% aparține structurilor asociative ale comercianților care introduc și comercializează pe piața națională produse ambalate în ambalaje SGR, conform art. 18 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1074/2021 privind stabilirea sistemului de Garanție-Returnare pentru ambalaje primare nereutilizabile. Or, este evident că pârâta prestează un serviciu public în regim de putere publică, aspect ce rezultă din dispozițiile art. 20 din H.G.

nr. 1074/2021 care prevede posibilitatea Guvernului României de a retrage calitatea de administrator al SGR în situțiile descrise în acest text de lege. În aceste condiții, având în vedere că se solicită anularea unui act administrativ emis de un organ al autorității publice centrale care are calitatea de pârâtă în cauză, iar acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, așadar, demersul judiciar al părții circumscriindu-se art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei va fi stabilită prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din acest act normativ.

În concluzie, ținând cont de calitatea pârâtei de organ al autorității publice centrale, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I și a celor cuprinse la art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în aplicarea cărora va stabili competența materială și teritorială de soluționare a prezentei cauze, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Oradea - secția de contencios administrativ și fiscal. 4. Temeiul legal al regulatorului de competență. Față de toate considerentele expuse la pct. 3 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Oradea - secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de petenta A. S.R.L. în contradictoriu cu intimații B. S.A. și Guvernul României în favoarea Curții de Apel Oradea - secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 ianuarie 2026.