Decizia nr. 3524/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 15.01.2025, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași-Serviciul Verificări Fiscale, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 278 Codul de procedură fiscală, suspendarea executării Deciziei de impunere privind impozitul pe venit stabilit suplimentar în cadrul verificării situației fiscale personale nr. ISR_AIF_4334/22.10.2024 și a tuturor actelor care stau la baza emiterii acesteia și suspendarea executării Raportului de verificare fiscală nr. ISR_AIF_4333/22.10.2024 și a tuturor actelor care stau la baza emiterii acestuia, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 10 din 27 ianuarie 2025, Curtea a admis în parte acțiunea reclamantei, a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. ISR_AIF 4334/22.10.2024 privind impozitul pe venit stabilit suplimentar în cadrul verificării situației fiscale personale, până la pronunțarea instanței de fond. A respins cererea privind suspendarea executării Raportului de verificare fiscală nr. ISR_AIF 4333/22.10.2024 precum și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestuia, ca nefondată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare. 4. Apărările formulate Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, în principal, ca rămasă fără obiect sau lipsită de interes, sau, în subsidiar, ca nefondată. A precizat intimata că, în urma contestației fiscale pe care a formulat-o împotriva deciziei de impunere, prin Decizia nr. 434/10.02.2025 emisă de Ministerul Finanțelor-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor s-a decis desființarea totală a Deciziei de impunere nr. ISR_AIF 4334/22.10.2024, urmând ca organele fiscale să procedeze la reanalizarea situației de fapt și la emiterea unui nou act administrativ fiscal.

Aspectele prezentate de intimata-reclamantă au fost confirmate și prin precizările depuse de recurenta-pârâtă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor formulate de intimata-reclamantă și a precizărilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. ISR_AIF 4334/22.10.2024 emise de Serviciul Verificări Fiscale din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași.

După pronunțarea instanței de fond, în urma formulării contestației fiscale împotriva acestei decizii de către reclamantă, Ministerul Finanțelor-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a emis Decizia nr. 434/10.02.2025 prin care a decis desființarea totală a actului ce face obiectul cererii de suspendare. În acest context, în cauză, se pune problema subzistenței interesului în promovarea demersului judiciar de către intimata-reclamantă. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia. Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că intimata-reclamantă nu mai justifică un interes în promovarea acțiunii, în condițiile în care actul ce face obiectul cererii de suspendare cu care a învestit instanța a fost desființat în totalitate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei DGRFP Iași prin AJFP Suceava, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea, ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva sentinței nr. 10 din 27 ianuarie 2025 a Curții de Apel Suceava - secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și, în rejudecare: Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași-Serviciul Verificări Fiscale, ca lipsită de interes. Definitivă. Pronunțată astăzi, 19 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.