Decizia nr. 3491/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra cauzei de față, constată următoarele: I Circumstanțele cauzei I.1. Hotărârea atacată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 09.05.2022,sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să îl oblige pe acesta din urmă la plata unei penalități de întârziere de 1000 RON pe zi, până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și la plata sumei de 35000 RON, reprezentând despăgubiri, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 9098/11.10.2022, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii formulata de reclamant A. in contradictoriu cu pârât Guvernul României, în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 15.11.2022, sub nr. x/2022. La termenul de judecată din data de 25.01.2023, Curtea a respins cererea de introducere în cauză a Ministerului Energiei, formulată de către pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 78 C. proc. civ., constatând că raportul juridic dedus judecății nu impune introducerea în cauză a Ministerului Energiei, care nu a fost parte în dosarul soluționat anterior, respectiv nr. 1442/2/2015. I.2. Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București - secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 96 din 25 ianuarie 2023, a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesual active, ca neîntemeiate.

Totodată, a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu, cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Primul Ministru al Guvernului României prin Secretariatul General al Guvernului, ca nefondată. I. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri din data de 25 ianuarie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamantul A.. I.4. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ la data de14 martie 2023 și a fost repartizată spre soluționare completului nr. 2, astfel cum rezultă din raportul ECRIS aflat la dosarul de recurs.

Prin rezoluția din data de 23 martie 2022, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. În cauză, prin rezoluția din data de 23 martie 2023, a fost fixat termen de judecată la data de 11 octombrie 2023, cu citarea părților în ședință publică, termen la care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța reținând că, în prezenta cauză, se impune verificarea legalității sentinței civile nr. 1527 din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a reținut că obligația stabilită prin decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost îndeplinită de către debitorul Guvernul României, odată cu adoptarea H.G.

nr. 746 din 8 iunie 2022, iar în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus anularea în primă instanță a H.G. nr. 746 din 8 iunie 2022. Astfel, instanța de control judiciar a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea judecății prezentului recurs, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat, în prezent, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția contencios administrativ și fiscal. Prin rezoluția din data de 12 mai 2025, a fost fixat termen la data de 18 iunie 2025, în ședință publică, cu citarea părților în vederea discutării excepției perimării cererii de recurs, termen la care instanța a reținut cauza în pronunțare asupra perimării recursului.

I. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând incidența în prezenta cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceiași articol prevede că: "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță". Perimarea se poate constata și din oficiu, conform dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc.

civ. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, este necesar ca pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților. Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecării cererii de recurs, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din data de 11 octombrie 2023, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecării cauzei.

În cauză, termenul de perimare, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 11 martie 2024. Din verificarea actelor dosarului, rezultă că, din momentul în care judecata cererii de recurs a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (11 octombrie 2023), părțile nu au formulat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății și nici nu au efectuat vreun alt act de procedură. Or, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc.

civ., "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia". Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reține că, înăuntrul termenului de perimare nu a fost îndeplinit niciun act de procedură, în sensul art. 417 din C. proc. civ., fiind astfel incidentă sancțiunea perimării de drept a cererii, prevăzută de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece aceasta a rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții. În raport de considerentele reținute, având în vedere că în termenul prevăzut de lege, din lipsa de diligență a părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură, Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Admite excepția perimării invocată din oficiu. Constată perimat recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 96 din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată astăzi, 18 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.