ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3097/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 13.06.2023, sub nr. x/2023, creditorul A. a solicitat instanței obligarea pârâților Guvernul României și Secretariatul General al Guvernului la plata penalităților de întârziere în cuantum total de 1.365.000 RON, valoare obținută prin înmulțirea sumei de 1.000 RON/zi de întârziere, stabilită prin titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de ÎCCJ, secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2015, cu un număr de 1365 zile de întârziere. Prin sentința civilă nr. 8460/17.11.2023, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La termenul de judecată din data de 12.09.2024, Curtea de apel a unit excepțiile prescripției dreptului de a obține executarea silită, excepția lipsei de obiect a cererii pendinte si, implicit, a interesului și excepția inadmisibilității cererii,invocate de pârât, cu fondul cauzei.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1506 din 26 septembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate, excepțiile prescripției și a lipsei de obiect/interes în cauza privind pe creditorul A., în contradictoriu cu debitorii Guvernul României și Secretariatul General al Guvernului; a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind stabilirea definitivă a penalităților, formulat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, și a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil; a respins în rest cererea având ca obiect "amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești-art. 24 din Legea nr. 554/2004", ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 1506 din 26 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., neîncadrat în drept. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a redat în integralitate conținutul cererii de chemare în judecată, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și să se dispună începerea exceutării silite în cele două etape, potrivit art. 24 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 906 alin. (4) din C. proc. civ. De asemenea, a solicitat aplicarea art. 892 din C. proc. civ. și a Deciziilor nr. 2/16.01.2023 și nr. 12/22.02.2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de dreot.

Apărările intimaților Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, solicitând aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același cod, sancțiunea nulității recursului. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. În speță, în cadrul cererii de recurs nu a fost indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și nici nu au fost dezvoltate critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile exprese și limitativ prevăzute ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. Fără să combată raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant s-a limitat, în susținerea cererii de recurs, la reluarea argumentelor invocate în fața instanței de fond. Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe. Astfel, reiterarea argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigențelor cerute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate. Pentru considerentele arătate și, constatând că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate de instanță din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va constata nul recursul formulat de recurentul-reclamant A..