Decizia nr. 2806/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 969/2021 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.02.2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și S.C. B. S.R.L. anularea autorizației de funcționare nr. x/22.11.2010, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea "C." în structura S.C. B. S.R.L., precum și suspendarea executării acestui act administrativ de la data soluționării în fond a primului capăt de cerere pana la momentul rămânerii irevocabile a soluției.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 969 din 30 mai 2021, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. și a anulat autorizația de funcționare nr. x/22.11.2010 emisă de Ministerul Sănătății.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 969 din 30 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, în temeiul disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul - pârât Ministerul Sănătății, solicitând instanței casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată. În motivare, a susținut, în esență, că Ministerul Sănătății a emis Autoritzația de funcționare nr. x/22.11.2010 pentru C., în structura societății B. S.R.L., iar această autorizație nu mai produce efecte juridice, întrucât a fost înstrăinată succesiv împreună cu fondurile de comerț, astfel că sentința recurată nu are legătură cu realitatea factuală și legală (art. 10 alin. (9) din Legea nr. 266/2008). A arătat că instanța de fond a anulat autorizația de funcționare nr. x/22.11.2010, dar nu și cele 3 autorizații subsecvente, emise ulterior, iar Ministerul Sănătății nu le poate anula fără o sentință judecătorească, întrucât acestea nu sunt identice cu autorizația anulată din punct de vedere al datelor de identificare și au fost emise pentru alte persoane juridice, respectiv D. S.R.L., E. S.R.L. și F. S.R.L.. A învederat că sentința nu este legală, întrucât instanța nu s-a mai pronunțat în nici un fel cu privire la excepțiile procedurale și de fond invocate, cu atât mai mult cu cât există sentințe contradictorii pronunțate în acest dosar, respectiv sentința civilă nr. 2134/03.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - SCAF și sentința civilă nr. 4417/31.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel București - SCAF.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă G. S.A. (fosta S.C. A.) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului (neîncadrarea în motivele de recurs) și excepția inadmisibilității recursului, solicitând instanței introducerea în cauză a titularului actual al actului administrativ, respectiv societatea F. S.R.L..

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.03.2025, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind amânată la data de 23.05.2025. La acest termen de judecată, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului și excepția inadmisibilității și a luat act de transmiterea calității de succesor către societatea F. S.R.L., pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu titlu preliminar trebuie subliniat că, potrivit art. 488 alin. (1) raportat la art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este o cale de atac extraordinară în cadrul căreia controlul judiciar este limitat la aspecte de nelegalitate a hotărârii instanței ierarhic inferioare care au aptitudinea de a fi încadrate în motivele de casare ce sunt reglementate în mod exhaustiv la pct. 1-8 din cuprinsul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar în temeiul art. 478 alin. (3) C. proc. civ. în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată. De aceea, de regulă, în recurs nu pot fi invocate motive de nelegalitate a actului administrativ noi, neinvocate în fața primei instanțe, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la evaluarea legalității hotărârii de fond, în raport cu pretențiile din cererea de chemare în judecată și cu argumentele și apărările formulate în faza procesuală a fondului. Prin intermediul motivului de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În respectul acestor rigori procedurale care se impun în judecarea recursului, Înalta Curte nu va analiza în cele ce urmează susținerile expuse de părți cu privire la situația de fapt, pentru că asemenea susțineri sunt formulate cu neobservarea limitelor dreptului de a deduce instanței de recurs, spre analiză, doar chestiuni care interesează legalitatea hotărârii pe care a atacat-o. Înalta Curte reține că reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și S.C. B. S.R.L. anularea autorizației de funcționare nr. x/22.11.2010, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea "C." în structura S.C. B. S.R.L., precum și suspendarea executării acestui act administrativ de la data soluționării în fond a primului capăt de cerere pana la momentul rămânerii irevocabile a soluției. Prin sentința civilă nr. 2134/03.07.2014, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes invocate de pârâtele S.C. D. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. ca neîntemeiate; a admis excepția prescripției dreptului de a formula plângere prealabilă invocată de pârâtele S.C. D. S.R.L. și S.C. B. S.R.L.; a respins cererea de anulare formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sanatatii, S.C. B. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., ca inadmisibilă; a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sanatatii, S.C. B. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentinței civile reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 10.12.2014, sub același număr de dosar, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Prin decizia nr. 2492/19.09.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014*. Prin sentința civilă nr. 4417/31.10.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, ca neîntemeiate; a respins excepția prescripției dreptului de a formula plângere prealabilă; a respins cererea de anulare a autorizației de funcționare nr. x/22.11.2010 formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, S.C. D. S.R.L., S.C. H. S.R.L. (fosta S.C. B. S.R.L.), prin administrator judiciar I.. și E. S.R.L., ca neîntemeiată; a respins cererea de suspendare a autorizației de funcționare nr. x/22.11.2010, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentinței civile, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 06.02.2019, sub același număr de dosar, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin decizia nr. 3831/23.06.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat în tot încheierea din 13.06.2018 și în parte sentința civilă nr. 4417/31.10.2018 și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea fondului, în condițiile în care instanța de fond nu a analizat efectiv argumentul esențial al reclamantei prin care se susține nerespectarea prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 care stipulează posibilitatea de înființare, prin excepție, a farmaciilor comunitare în centre comerciale de mare suprafață. Prin sentința civilă nr. 969 din 30 mai 2021, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. și a anulat autorizația de funcționare nr. x/22.11.2010 emisă de Ministerul Sănătății. Recurentul-pârât Ministerul Sănătății a criticat această ultimă sentință menționată, arătând că autorizația nr. 9500 nu mai produce efecte juridice întrucât a fost înstrăinată succesiv împreună cu fondurile de comerț, iar instanța de fond a anulat autorizația de funcționare nr. x/22.11.2010, dar nu și cele 3 autorizații subsecvente, emise ulterior, Ministerul Sănătății neputându-le anula fără o sentință judecătorească. Totodată, s-a mai criticat faptul că instanța nu s-a mai pronunțat în nici un fel cu privire la excepțiile procedurale și de fond invocate. În ceea ce privește limitele rejudecării, Înalta Curte constată că nu este întemeiată critica referitoare la faptul că instanța de fond nu s-a mai pronunțat în nici un fel cu privire la excepțiile procedurale și de fond invocate, excepții pe care recurentul-pârât nu le-a individualizat. Potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., "după casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată". În acest sens, Înalta Curte observă că, atât prin sentința sentința civilă nr. 4417/31.10.2018, casată în parte, cât și prin decizia de casare nr. 3831/23.06.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a reținut că excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes sunt neîntemeiate, dat fiind că soluțiile pronunțate de prima instanță de fond cu privire la aceste soluții nu au fost recurate, iar împotriva acestei părți a sentinței de fond pârâtele nu au formulat recurs. De asemenea, cu privire la excepția prescripției dreptului de a formula plângere prealabilă, s-a reținut, prin decizia de casare nr. 2492/19.09.2017 că recurenta-reclamantă a îndeplinit în termen procedura prealabilă, aspect constatat și prin decizia ulterioară de casare nr. 3831/23.06.2021. Astfel, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a respectat limitele casării și a analizat, în mod corect, argumentele referitoare la nerespectarea prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 care stipulează posibilitatea de înființare, prin excepție, a farmaciilor comunitare în centre comerciale de mare suprafață. Înalta Curte reține că, potrivit art. 12 din Legea farmaciei nr. 266/2008: "1)Înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban se face în funcție de numărul de locuitori, dovedit prin adeverință eliberată de autoritatea administrației publice locale, după cum urmează: a) în municipiul București, o farmacie la 3.000 de locuitori; b) în orașele reședință de județ, o farmacie la 3.500 de locuitori; c) în celelalte orașe, o farmacie la 4.000 de locuitori; 2) Ministerul Sănătății publică pe pagina de internet proprie lista cu farmaciile comunitare autorizate, localitățile urbane unde se mai pot deschide farmacii comunitare, în conformitate cu condițiile prevăzute la alin. (1), precum și cu solicitanții care au depus cereri de înființare de farmacii, în ordinea depunerii lor, menționându-se data la care s-au depus aceste cereri." Conform art. 4 lit. O) din O.G. nr. 99/2000, centrul comercial este definit ca structura de vânzare cu suprafață medie sau mare în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piață și de alimentație publică, ce utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate. Suprafața de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafețelor de vânzare cu amănuntul de produse și servicii de piață și de alimentație publică cuprinse în acesta. Instanța fondului a reținut concluziile raportului de expertiză în specialitatea construcții, respectiv că "pentru a fi vorba de un spațiu comercial, înainte de a aprecia suprafața structurii de vânzare, ar trebui să existe o infrastructură comună și utilități adecvate, adică: spații comune (coridoare comune, accesul la fiecare structură de vânzare urmând să se facă din această zonă, grupuri sanitare comune, alimentare cu energie electrică dintr-un singur post, racord comun de apă-canal, sistem de detecție și protecție la incendiu integrat etc.). Centrul comercial are un singur administrator, contractele de utilități fiind eliberate pentru centrul comercial, autorizațiile necesare sunt legate de centrul comercial și ulterior, după caz, pentru spațiile comerciale integrate. Nu în ultimul rând, centrul comercial trebuie să poarte un nume"; spațiile comerciale aflate la parterul blocului 1 B nu au nimic în comun cu un centru comercial organizat. La fața locului, cu ocazia culegerii de date, am identificat un spațiu cu destinația de alimentație publică (cofetăria J.), un magazin care comercializează legume-fructe (aprozar cu produse românești) și un spațiu de alimentație publică cu servicii de restaurant (K.)". Înalta Curte reține, totodată, răspunsul Administrației Fondului Imobiliar, prin adresa nr. x/20.08.2018, prin care aceasta arată că nu are în evidență spații cu altă destinație decât aceea de locuit, precum și că nu are vreo calitate cu privire la a se pronunța asupra încadrării solicitate. Având în vedere cele menționate mai sus, Înalta Curte apreciază că instanța fondului a concluzionat în mod corect că adresa în discuție nu putea fundamenta eliberarea autorizației de către pârâtul Ministerul Sănătății, cât timp emitentul AFI nu avea competența legală de atestare a încadrării spațiului deținut de beneficiarul autorizației în categoria centrelor comerciale de mare suprafață, această competență aparținând Primăriei Sectorului 3, potrivit locului situării punctului de lucru. De asemenea, soluția adoptată pe baza probelor administrate de prima instanță este justă raportat la faptul că spațiul în litigiu nu face parte dintr-un centru comercial de natură a face aplicabilă situația de excepție reglementată la art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008. Nu poate fi primită critica referitoare la faptul că sentința recurată este nelegală deoarece autorizația nr. 9500 nu ar mai produce efecte juridice întrucât a fost înstrăinată succesiv împreună cu fondurile de comerț, iar instanța fondului nu a anulat și cele 3 autorizații subsecvente, emise ulterior, acestea nefăcând obiectul cauzei. Instanța de fond s-a pronunțat în mod corect și în limitele învestirii sale cu privire la autorizația de funcționare contestată, iar legalitatea acesteia este analizată raportat la momentul emiterii sale, iar nu la un moment ulterior, al emiterii altor 3 autorizații subsecvente. Totodată, în virtutea principiului accesorium sequitur principale, Înalta Curte constată că autorizațiile subsecvente preschimbate au fost emise în temeiul autorizației de funcționare anterioare, ca urmare a schimbării deținătorului, preluând toate viciile autorizației anterioare, motiv pentru care va respinge această critică formulată de recurentul-pârât, aceasta neputând conduce la reformarea sentinței criticate. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile invocate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 969 din 30 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.