Decizia nr. 2568/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1810/2023 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.03.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A., a formulat acțiune în constatare solicitând ca, prin hotărârea care se va pronunța, în baza documentelor existente la dosar, instanța să constatate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1810 din 29 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru greșita aplicare a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, in temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. S-a arătat că demersul a fost întemeiat pe art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, precum și pe dispozițiile privind verificarea din oficiu, invocându-se art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, arătându-se că intimatul deține o funcție dintre cele supuse verificării (membru al Consiliului local Foltești, jud. Galați). S-a susținut că, potrivit notei de constatare nr. x/24.10.2022, intimatul ar fi fost recrutat în anul 1989, ar fi purtat nume conspirativ ("B.") și ar fi semnat Angajamentul din 02.12.1989, în dosarul indicat (dosar rețea). S-a invocat că intimatul ar fi furnizat informații privind "atitudini potrivnice regimului comunist", respectiv comentarii negative privind nivelul de trai, precum și audierea/colportarea unor posturi de radio interzise, susținându-se că acestea ar fi vizat îngrădirea unor drepturi fundamentale, fiind indicate, cu titlu de norme, art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice (viața privată) și art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice, respectiv art. 28 din Constituția din 1965 (libera exprimare). Împotriva hotărârii atacate, s-a susținut că sunt incidente criticile întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătându-se că prima instanță ar fi restrâns nejustificat sfera art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, printr-o interpretare considerată excesiv de restrictivă asupra condițiilor referitoare la existența unor "activități/atitudini potrivnice regimului totalitar comunist" și "vizarea îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale" ale persoanei denunțate. S-a arătat că instanța de fond ar fi greșit când a apreciat că denunțurile privind nemulțumiri economice și audierea posturilor "C." și "D." nu ar intra în sfera atitudinilor potrivnice regimului, susținându-se, în esență, că noțiunea trebuie raportată la modul în care autoritățile regimului calificau asemenea conduite și la finalitatea O.U.G. nr. 24/2008. S-a susținut, totodată, că și o singură notă informativă poate fi suficientă pentru incidența art. 2 lit. b), fiind invocată în acest sens practica Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezentată de decizia nr. 1780/24.03.2011. Sub al doilea palier, s-a susținut că este eronată condiționarea reținerii calității de colaborator de existența unor consecințe efective, arătându-se că legea cere vizarea îngrădirii drepturilor, nu producerea concretă a măsurilor, și că natura informațiilor denunțate ar fi aptă să creeze cel puțin un risc de investigații, cu consecința afectării vieții private. S-a mai invocat că instanța de fond ar fi interpretat greșit Decizia CCR nr. 672/26.06.2012, susținându-se că aceasta nu ar impune înlăturarea totală a forței probante a documentelor întocmite de lucrătorii Securității, ci doar necesitatea unei analize complete și coroborări cu alte probe, context în care instanța înlăturat nejustificat rapoartele întocmite de ofițer privind recrutarea, instruirea și dirijarea pârâtului, cu toate că nota informativă nu ar fi fost contestată sub aspectul paternității. În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea în tot a sentinței civile nr. 1810/29.11.2023 și, în rejudecare, admiterea acțiunii și constatarea calității de colaborator al Securității față de intimatul-pârât.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât A. nu a depus întâmpinare la recursul formulat.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 10.03.2023, reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând constatarea calității acestuia de colaborator al Securității, Din cuprinsul notei de constatare nr. x/24.10.2022 reiese faptul că pârâtul este titular al dosarului nr. x, 2 vol. - cotă C.N.S.A.S. - (FR 24649/GL - A., fiind recrutat de Securitate pentru încadrarea informativă a lui N.V. din comuna Foltești, județul Galați, perioada: decembrie 1989. S-a arătat că în perioada colaborării cu fosta Securitate (1989) pârâtul a purtat numele conspirativ de colaborator "B.", semnând olograf, cu numele real Angajamentul datat 02.12.1989 (dosar nr. x, f. x). Instanța de fond, în urma analizei materialului probator administrat în cauză, a reținut că dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, care definesc noțiunea de colaborator al Securității ca "persoana care a furnizat informații, indiferent de formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului" nu au în vedere denunțurile care, rămâneau fără urmări asupra celui denunțat, care implicit, nu au condus la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Curtea Constituțională a statuat, cu valoare de principiu, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. (Decizia nr. 292/2023 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 23 august 2023). Astfel, acțiunile promovate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității - CNSAS - nu tind la obținerea unei condamnări judiciare, consecința acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoștința publică a soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești în acțiunile în constatare a calității de lucrător sau colaborator al Securității (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011, și Decizia nr. 772 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 21 februarie 2018). Ținând seama de finalitatea explicit conturată de Curtea Constituțională a O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca existența vinovăției, precum și îndeplinirea condiției privind încălcarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale să fie verificate cu rigoare, exclusiv în baza unui material probator clar, complet și lipsit de echivoc. Totodată, Înalta Curte reține aspectele de similitudine pe care prezenta cauză le prezintă cu hotărârea pronunțată de instanța de contencios al drepturilor omului în cauza Ivanovski contra Macedoniei (Cererea nr. 29908/11), din analiza jurisprudenței CEDO mai sus citate rezultând că pentru ca măsura să poată fi considerată ca trecând testul "necesității într-o societate democratică" se impune ca instanța să facă o analiză minuțioasă asupra proporționalității măsurii în contextul factual. Dacă în decizia amintită, Curtea EDO a avut în vedere circumstanțe referitoare la vârsta persoanei recrutate, constrângerea exercitată, intervalul de timp scurs până la momentul lustrației și amenințarea concretă pe care persoana a reprezentat-o pentru drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane, o situație comparabilă se regăsește și în prezenta speță. Recurentul - reclamant a solicitat să că constate ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în raport de o singură Nota informativă-nedatată, în antet este notat "nota ob. de la candidat P.D.", semnată cu numele conspirativ "B.", în care se menționează: "Sursa vă informează următoarele: Numitul E., din com. Foltești, jud. Galați, pensionar, este nemulțumit de pensia pe care o primește și de hrana pe care o are. De asemenea, ascultă și colportează la radio posturi străine pe care le discută în rândul oamenilor din com. Foltești, făcând propagandă. Totodată, am auzit că deseori ascultă la postul de radio D.." (dosar nr. x, f. x). Este adevărat faptul că în jurisprudența constată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că nu prezintă relevanță împrejurarea că activitatea intimatului s-a concretizat într-o singură notă, însă instanța de control judiciar are în vedere contextul luării acesteia, din documentele depuse de reclamant "Raport privind modul în care a decurs recrutarea numitului A. în calitate de INFORMATOR" datat 3.12.1989 - f. x - 18 dosar CAB, rezultând că presupusa activitate s-a desfășurat în luna decembrie 1989. Or, raportând această pretinsă activitate la contextul desființării fostei Securități a regimului comunist, Înalta Curte constată că nu este dovedită în cauză îndeplinirea condiției privind existența unei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nota nu a generat niciun efect de îngrădire a dreptului la viață privată, garantat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, și nici a dreptului la libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei, consacrat de art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Recurentul reclamant prin motivele de recurs invocă aprecieri de ordin general desprinse din Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste cu privire la calificarea activității de a asculta posturile de radio C. și D., ca reprezentând acte de sfidare a regimului, fără a demonstra, în raport de particularitățile speței și de probele administrate, în ce măsură este dovedită activitatea de sprijinire a fostei Securități, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ținând cont și de testul "necesității într-o societate democratică" impus de jurisprudența CEDO mai sus citată. Constată astfel Înalta Curte că sentința pronuțată este legală și temeinică, dată fiind cu corecta interpretare a dispozițiilor legale arătate, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.