Decizia nr. 2393/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii. Hotărârea primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.05.2022, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității. Prin sentința nr. 1140 din 31 iulie 2023, Curtea a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului CNSAS. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității. După ce a prezentat situația de fapt, a susținut recurentul, referindu-se la aprecierile instanței în sensul că, în contextul istoric al epocii 1945-1989, colaborarea cu organele de securitate ar fi fost dificil de înlăturat, că realitatea românească a represiunii comuniste a conținut numeroase cazuri în care românii au refuzat colaborarea cu fosta Securitate, asumându-și această atitudine, din această perspectivă motivarea instanței excedând condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Mai mult, contextul istoric nu poate justifica, per se, o cauză de exonerare de la aplicabilitatea condițiilor legale.

În ceea ce privește motivarea instanței că informațiile furnizate nu se referă la activități îndreptate regimului comunist, a arătat recurentul că supravegherea stării de spirit a populației de către Securitate se realiza pe două căi principale, folosirea rețelei de informatori, prezentă în toate mediile profesionale, și utilizarea tehnicii operative, care era utilizată în anumite circumstanțe speciale. În aceste condiții, orice notă referitoare la starea de spirit a cetățenilor era exploatată operativ și era semnalată superiorilor ierarhici, care puteau dispune deschiderea unor dosare individuale de urmărire.

Astfel, a apreciat recurentul că toate comentariile referitoare la nivelul de trai al românilor în perioada 1964-1989 reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, făcând trimitere la întreruperea energiei electrice și a energiei termice, astfel că, dacă denunțarea unei conduite era potențial nocivă și, în plus, un astfel de denunț nu și-ar avea rostul într-o ordine democratică, ne aflăm în prezența denunțării unei conduite potrivnice regimului comunist. Față de conținutul notei informative, Securitatea monitoriza cu atenție orice comentariu negativ la adresa regimului comunist, iar comentariile legale de nivelul de trai reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

A mai susținut recurentul că nu prezintă relevanță din perspectiva condițiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 perspectiva din care Securitatea analiza atitudinea potrivnică regimului comunist și, cu atât mai puțin, dacă denunțul a cuprins sau nu informații importante pentru Securitate, gradul de informare sau modalitatea în care, în concret, urmare a informațiilor furnizate, Securitatea încălca drepturi și libertăți ale persoanei denunțate. Contrar celor reținute prin sentința recurată, nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștinent, având reprezentarea faptului că relatări precum cele prezentate nu rămâneau fără urmări. Prin urmare, nesocotind interesele celor denunțați, pârâtul a vizat îngrădirea drepturilor privind viața privată, atât timp cât a acceptat că persoanele denunțate puteau să facă obiectul unor investigații.

Altfel spus, pârâtul a conștientizat și a vizat această consecință. Condiția legală se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi, fiind suficient, după cum a arătat Decizia nr. 1780 din 24.03.2011 a ÎCCJ, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat. Intimatul ar fi trebuit să aibă o atitudine prudentă și să ia în calcul ipoteza în care Securitatea nu cunoștea atitudinile/opiniile persoanei denunțate și, atât timp cât nu a procedat astfel, a vizat îngrădirea dreptului la viață privată al celor denunțați. A mai precizat recurentul că niciunul dintre înscrisurile aflate la dosar nu demonstrează existența vreunei presiuni exercitate pentru furnizarea notei informative citate în cuprinsul acțiunii.

Informațiile respective nu au fost date în cursul unei anchete și se referă la cu totul alte persoane decât pârâtul și, de asemenea, au fost date pe baza unui angajament de colaborare. Astfel, sunt îndeplinite toate condițiile legale impuse de legiuitor pentru constatarea calității pârâtului de colaborator. 3. Apărările formulate Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Decizia instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și a actelor și lucrărilor dosarului, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Nu se poate reține incidența motivului de casare invocat de recurent, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., instanța de fond aplicând și interpretând corect dispozițiile de drept material. Noțiunea de "colaborator al Securității" este definită în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". Potrivit acestor dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, nu orice informație sau declarație se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat. Din analiza materialelor informative prezentate de recurentul-reclamant, rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de colaborator al securității întrucât îi lipsește elementul esențial prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate, respectiv îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului. Informațiile furnizate cu privire la persoanele despre care era chestionat nu vizau activități ale acestora, care să vizeze acțiuni potrivnice regimului, nefiind, prin urmare, de natură a îngrădi drepturile și libertățile cetățenești ale persoanelor respective.

După cum reiese din conținutul notei informative invocate de recurentul-pârât, din 28.04.1987, aspect corect reținut de instanța de fond, cele relatate nu priveau atitudini potrivnice regimului comunist, care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ci relațiile furnizate de intimatul-pârât sunt chiar pozitive în ceea ce-l privește pe subiectul notei informative. De asemenea, nici informația vizând conducerea CAP-ului, cu referire la modalitatea de împărțire a loturilor date în folosință, nu denotă îndeplinirea condiției prevăzute de lege. Nu în ultimul rând, nici cele consemnate în notele ofițerului de securitate, care face referire la discuțiile purtate cu sursa, nu pot suplini dovezile în privința conținutului informațiilor și a posibilelor consecințe ale acestora.

Prin urmare, înscrisurile la care face trimitere recurentul-reclamant nu pot avea relevanța juridică pretinsă întrucât, în cauză, nu au fost prezentate și alte probe care să permită o apreciere în sensul celor susținute prin recurs, astfel că nu se impune o soluție contrară celei adoptate de judecătorul fondului.

Sub acest aspect, se rețin și cele statuate prin Decizia nr. 672/2012 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" sunt neconstituționale, deoarece constatarea calității de colaborator al Securității trebuie să fie rezultatul unei analize minuțioase asupra întregului material depus de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și nu poate fi stabilită numai pe baza "relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității". Instanța de contencios constituțional a apreciat că, pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil și, implicit, dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității" nu pot fi administrate și apreciate individual, ca probe unice.

Astfel, a primi interpretarea excesivă dată de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității noțiunilor de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat. 2. Soluția instanței de recurs Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 1140 din 31 iulie 2023 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 8 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.