ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2025

Ședința publică din data de 06 februarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 12 noiembrie 2021, sub numărul de dosar x/2021, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând admiterea acțiunii și constatarea existenței calității de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește pe domnul A..

Prin sentința civilă nr. 972 din 16 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 972 din 16 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că sentința recurată a fost pronunțată cu greșita aplicare și interpretare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

A apreciat că denunțarea apartenenței la o grupare religioasă, chiar anterioară, nu poate fi calificată altfel decât ca denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist și nu prezintă relevanță statuarea de către instanța de fond asupra faptului că gruparea Cultului Adventist de Ziua a Șaptea era unul dintre cele recunoscute oficial, precum s-a reținut și în optica jurisprudențială a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 3385/09.06.2022, pronunțată în dosar nr. x/2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

De asemenea, întrucât nota informativă din data de 11 iunie 1985 nu a fost contestată de intimatul-pârât din perspectiva emanației, nefiind contestată nici realitatea colaborării cu organele de Securitate, nici furnizarea informațiilor consemnate în Raportul informativ din data de 17 februarie 1986, a considerat că acest raport poate fi coroborat cu nota informativă pentru a proba denunțarea unor comentarii negative la adresa nivelului de trai.

Astfel, precum a învederat și prin cererea introductivă de instanță, nemulțumirile privind nivelul de trai au constituit pentru organele de Securitate, întotdeauna, motive de deschiderea a unor dosare de urmărire informativă.

Informațiile furnizate de intimatul-pârât au vizat, contrar celor reținute prin sentința recurată, îngrădirea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului.

Și această condiție este îndeplinită deoarece, nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

Contrar celor reținute de instanță, în speță nu este necesară producerea unor consecințe în sensul îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale, ci realizarea unei virtualități a îngrădirii.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului A., în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Instanța de primă jurisdicție, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, reținând în esență că notele informative date de pârât nu au cuprins informații noi și importante pentru Securitate și nu au produs vreo consecință în sensul îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de control judiciar constată că soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, criticile formulate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea sentinței atacate.

Noțiunea de "colaborator al Securității" este definită în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Potrivit acestor dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, nu orice informație sau declarație se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat.

Din analiza materialelor informative prezentate de recurentul-reclamant, rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de colaborator al securității întrucât, așa cum corect a reținut și instanța de fond, ultimele două condiții nu sunt întrunite în speță.

Astfel, în ceea ce privește nota informativă din 11 iunie 1985, în care pârâtul afirmă despre numitul B. că a fost membru al grupării religioase a Adventiștilor de ziua a 7-a, instanța de recurs reține că, deși în jurisprudența constantă a instanței supreme în această materie, s-a reținut că informațiile referitoare la apartenența unei persoane la o grupare religioasă, reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunțarea acestei apartenențe îndreptățește reținerea calității de colaborator al Securității, în prezenta speță însă, informațiile furnizate nu se referă la manifestările religioase ale unei persoane, concretizată prin participarea la unele activități religioase interzise în acea perioadă sau prin apartenența sa la un anumit cult religios care nu ar fi fost tolerat de acel regim politic.

Dimpotrivă, în cuprinsul notei informative, pârâtul a învederat că B. nu mai merge la gruparea religioasă Cultul Adventist de Ziua a Șaptea și nici nu l-a auzit să discute negativ la adresa orânduirii socialiste ori să povestească în legătură cu activitatea legionarilor.

Analiza se efectuează, așadar, în fiecare caz în parte, iar în cazul de față, este evident că intimatul-pârât nu a oferit prin această notă informativă informații care să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

De asemenea, nici cele consemnate în raportul informativ al agentului de miliție, care face referire la discuțiile purtate cu sursa, nu pot suplini dovezile în privința conținutului informațiilor și a posibilelor consecințe ale acestora.

Prin urmare, înscrisurile la care face trimitere recurentul-reclamant nu pot avea relevanța juridică pretinsă întrucât, în cauză, nu au fost prezentate și alte probe care să permită o apreciere în sensul celor susținute prin recurs, astfel că nu se impune o soluție contrară celei adoptate de judecătorul fondului.

Sub acest aspect, se rețin și cele statuate prin Decizia nr. 672/2012 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" sunt neconstituționale, deoarece constatarea calității de colaborator al Securității trebuie să fie rezultatul unei analize minuțioase asupra întregului material depus de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și nu poate fi stabilită numai pe baza "relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității".

Instanța de contencios constituțional a apreciat că, pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil și, implicit, dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității" nu pot fi administrate și apreciate individual, ca probe unice.

În acest sens, este pertinentă observația judecătorului fondului care a remarcat că acest raport este în contradicție flagrantă cu notele informative scrise și semnate de pârât cu privire la numitul C., note prin care pârâtul a oferit doar informații pozitive, favorabile persoanei urmărite C. ("...este mulțumit ...are cu ce să trăiască", "...este bolnav, ....se simte rău, nu a fost auzit declarându-se nemulțumit de vreo problemă", "...este mulțumit cu pensia pe care o primește de la stat și a spus că are cu ce trăi fiindcă are și lot ajutător").

Astfel, a primi interpretarea excesivă dată de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității noțiunilor de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat.

Relevant din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. îl reprezintă reținerea neîndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pe baza unui probatoriu din care s-a constatat că nici organele de securitate nu au apreciat ca relevante din punctul de vedere urmărit, informațiile oferite de intimatul-pârât, în condițiile în care din rapoartele/notele de analiză depuse la dosar și chiar prin notele marginale făcute de lucrătorii de Securitate pe notele informative date de pârât, s-a menționat de fiecare dată că era necesar ca în privința pârâtului să se procedeze la o dirijare mai concretă și la o mai bună instruire, pentru ca pârâtul să aibă aport la culegerea și furnizarea datelor ce prezentau interes real pentru Securitate, din cuprinsul notei de analiză a informatorului D., întocmită la 20 iunbie 1987, rezultând chiar nemulțumirea organelor de Securitate cu privire la calitatea informațiilor furnizate de pârât, stabilindu-se că în privința pârâtului să se ducă o muncă mai susținută de educare și creștere a calităților informative și să se insiste pe culegerea de date și informații despre auditori și colportori ai știrilor transmise de posturi de radio capitaliste, stări de spirit negative, nereguli și ilegalități din obiectivele de pe raza comunei.

Nu în ultimul rând, se indică de recurent o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a reținut că denunțul este suficient să creeze o stare de pericol, or, pe lângă faptul că practica judiciară nu constituie izvor de drept, în speța de față nu s-a putut aprecia că aspectele relevate în nota informativă ar constitui denunțuri, cu atât mai mult nu erau apte să creeze o stare de pericol, astfel încât, decizia menționată nu prezintă relevanța pe care dorește să i-o acorde recurentul-reclamant, prin aceasta fiind sancționate aspecte circumstanțiale specifice cauzei respective, fără a putea fi aplicabilă speței de față.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 972 din 16 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 06 februarie 2025.