Decizia nr. 1864/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București- secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub număr de dosar x/2023, reclamanta SNTFC "CFR Călători" S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A.

Craiova, a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 10.455,99 RON cu TVA inclus (8.786,55 RON fără TVA) reprezentând transport auto persoane (călători), ca o consecință a defectării în termenul de garanție a locomotivei DA 92530600853-1 și anulării trenurilor 8652/10.01.2023, 8650/11.01.2023, 8652/07.07.2023, 8660/08.07.2023, 8652/08.07.2023, 8660/09.07.2023, prejudiciul produs prin executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate prin Contractul sectorial de servicii nr. x Subsecvent la acordul cadru sectorial de servicii nr. x/18.10.2021, solicită actualizarea sumei cu rata inflației până la momentul plății efective, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6800/13.12.2023, Tribunalul București a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SNTFC CFR Călători S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.A. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.455,99 RON reprezentând reprezentând despăgubiri ca urmare a defectării în termenul de garanție a locomotivei DA 92530600853-1, actualizată cu rata inflației începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății efective. Împotriva sentinței menționate anterior, pârâta A. S.A. a formulat apel, solicitând modificarea în totalitate a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

2. Hotărârea primei instanțe Prin decizia civilă nr. 57 din data de 5 iunie 2024, Curtea de Apel București- secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă A. S.A., împotriva sentinței civile nr. 6800/13.12.2023, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SNTFC CFR Călători S.A., ca nefondat. 3. Calea de atac exercitată Împotriva deciziei civile nr. 57 din data de 5 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București- secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții, a declarat recurs recurenta-pârâtă A. S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ., prin care a solicitat casarea deciziei recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă SNTFC Călători S.A. a formulat întâmpinare față de recursul declarat de recurenta-pârâta A. S.A. prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției inadmisibilității recursului, întrucât în materia de atribuire a contractelor de achiziție publică, hotărârea de primă instanță este supusă doar apelului. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea părții recurente la plata cheltuielilor de judecată. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc.

civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele ce urmează: Prezenta cerere de recurs vizează o decizie a Curții de Apel București- secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, pronunțată în materia achizițiilor publice, prin care această instanță a soluționat apelul declarat de pârâta A. S.A., împotriva sentinței civile nr. 6800/13.12.2023, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SNTFC CFR Călători S.A..

Prin această din urmă sentință, Tribunalul București a soluționat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SNTFC CFR Călători S.A., prin care a obligat pârâta A. S.A. să plătească reclamantei suma de 10.455,99 RON reprezentând reprezentând despăgubiri ca urmare a defectării în termenul de garanție a locomotivei DA 92530600853-1, actualizată cu rata inflației începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății efective.

În raport de obiectul dedus judecății, Înalta Curte constată că în speță sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul investițiilor publice, care la art. 1 alin. (1) stipulează că acest act normativ "reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor", iar la alin. (2) că "se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor". În concret,

demersul judiciar inițiat de către reclamantă s-a fundamentat pe dispozițiile art. 53 din Legea nr. 101/2016 și a vizat pretenții ce decurg din executarea unui contract de achiziție publică. Înalta Curte reține că pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 că: "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor și cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor administrative poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice.

Apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă și este soluționat de urgență și cu precădere într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței." Totodată, la alin. (3 1 ) a prevăzut că: "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor care privesc documentele constatatoare emise de către autoritatea/entitatea contractantă, referitoare la executarea contractului, poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare. Recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Instanța ierarhic superioară soluționează recursul de urgență și cu precădere într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței". Din textele legale invocate, rezultă că legea a reglementat, după caz, calea de atac a apelului sau a recursului, însă nicăieri în cuprinsul legii sau în notele de fundamentare ale actelor de modificare, nu rezultă intenția legiuitorului de a institui trei grade de jurisdicție, împrejurare care ar contraveni scopului declarat al modificării legislative operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul investițiilor publice, respectiv cel al "adoptării unor măsuri urgente pentru perfecționarea și flexibilizarea sistemului achizițiilor publice", "luând în considerare faptul că pentru asigurarea atingerii obiectivelor și a atragerii fondurilor europene este necesară aprobarea unor măsuri legislative care să conducă la implementarea mai rapidă a proiectelor de investiții". Din prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, rezultă voința legiuitorului ca în materia contenciosului administrativ să se asigure judecarea proceselor cu celeritate, acesta fiind un principiu unanim recunoscut care guvernează desfășurarea litigiilor aflate în sfera de competență a instanțelor de contencios administrativ,

recursul apărând ca fiind calea de atac adecvată scopului indicat de legiuitor, fiind instituit astfel dublul grad de jurisdicție, fond și recurs. Această abordare a fost consacrată și prin Decizia nr. 17/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, privind "interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac a apelului în materia contenciosului administrativ", precum și printr-o serie decizii ale Curții Constituționale, prin Decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014 reținându-se că: "[...]în materia contenciosului administrativ, hotărârile pronunțate în primă instanță nu pot fi atacate cu apel, singura cale de atac de reformare ce poate fi exercitată fiind aceea a recursului.

Norma specială cuprinsă în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a rămas aplicabilă și după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., situație reglementată expres în art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012". De asemenea, prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 a Curții Constituționale s-a statuat că în materia contenciosului administrativ, "spre deosebire de dreptul comun unde hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel cu toate consecințele care decurg din aceasta, [...] potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, legiuitorul a optat pentru menținerea căii de atac a recursului, și nu pentru înlocuirea acesteia cu calea de atac a apelului". În acest context legislativ, Înalta Curte constată că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, în speță fiind incidente dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege". Instanța de control judiciar subliniază că atât căile de atac, cât și termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exercițiul unei căi de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Împrejurarea că prin dispozitivul deciziei atacate este indicată calea de atac a recursului, în termen de 10 zile de la comunicare, nu este de natură să dea dreptul la exercitarea acesteia, hotărârea judecătorească fiind supusă principiului legalității, aceasta neputând, prin ea însăși, nici să suprime și nici să dea naștere unor căi de atac neprevăzute de lege.

În acest sens sunt și prevederile art. 457 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora "Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege". Prin urmare, fiind pronunțată în faza apelului, într-un litigiu dintre cele la care se referă art. 53 din Legea nr. 101/2016, decizia civilă nr. 57 din data de 5 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București- secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, recurată în prezenta cauză, este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului, deoarece aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală, coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta A. S.A., ca inadmisibil. În ceea ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că aceasta nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte cuantumul și natura acestora (chitanțe, facturi, contract de asistență juridică etc.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare. Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 57 din data de 5 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București- secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată astăzi, 2 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.