Decizia nr. 18/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1105/2025 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 18.02.2025, sub nr. x/2025, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului durvalumab (denumire comercială IMFINZI) pentru indicația terapeutică tratamentul de primă linie pentru pacienți adulți cu carcinom de tract biliar.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1105 din 24 iunie 2025, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare la recursul formulat, prin care a invocat, pe cale de excepție, nulitatea recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat. 4.2. Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare la recursul formulat, prin care a invocat, pe cale de excepție, nulitatea recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 23 octombrie 2025, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 13 ianuarie 2026, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ. Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută. Capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și susținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, în speță, potrivit înscrisului depus din oficiu la dosarul instanței de recurs, recurentul-reclamant a decedat la data de 25 noiembrie 2025, conform actului de deces nr. 482/2025 . Prin urmare, la acest moment, recurentul este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, fiind incidente dispozițiile art. 40 C. proc. civ. Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin acțiune putând fi executată doar față de reclamant, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor reclamantului decedat. Prin urmare, în raport de împrejurarea că recurentul-reclamant era decedat la acest moment procesual, Înalta Curte urmează a admite excepția lipsei capacității de folosință a acestuia și a anula recursul în consecință, fără a mai analiza alte condiții de admisibilitate a căii de atac exercitate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele arătate la pct. 6 din prezenta decizie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în considerarea intervenirii decesului recurentului, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 40 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca fiind formulat de o persoană fără capacitate de folosință.