ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1669/2025

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 20.05.2024, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România solicitând, în principal, obligarea acestora la includerea în Lipsa cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008 în regim de compensare 100% a medicamentului Durvalumab (denumire comercială Imfinzi), pentru indicația terapeutică Carcinom de tract biliar; în subsidiar, obligarea pârâtei Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din Românaia la evaluarea medicamentului arătat pentru includerea în listă.

Hotărârea ce face obiectul controlului dedus judecății Prin sentința nr. 211/2024 din data de 03 septembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile, ca neîntemeiate, respingând, ca atare, și acțiunea promovată de reclamant.

Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. și, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., acesta a solicitat casarea hotărârii pronunțate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea criticilor sale recurentul - reclamant a susținut că, potrivit prospectului aprobat de Agenția Europeană a Medicamentului, medicamentul Durvalumab (denmirea comercială IMFINZI) are indicația terapeutică Carcinom de tract biliar, sens în care invocă dispozițiile art. 243 1 din Legea nr. 95/2006. În continuare, recurentul mai susține că Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale are posibilitatea legală de a proceda din oficiu la evaluarea medicamentului Durvalumab (denumirea comercială Imfinzi) pentru includerea în Lista medicamentelor compensate pentru indicația terapeutică Carcinom de tract biliar, invocând și redând conținutul art. 243 2 din Legea nr. 95/2005 privind reforma în domeniul sănătății, dar și art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014. În final, recurentul susține că, art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede că " lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății și CNAS, cu consultarea CFR și se aprobă prin hotărâre a Guvernului."

Apărările formulate în cauză Împotriva recursului promovat de reclamantul A. au formulat apărări toate autoritățile publice intimate -pârâte în cadrul unor întâmpinări. 4.1. Astfel, Guvernul României, în cadrul întâmpinării sale, a solicitat anularea cererii de recurs pe cale de excepție, respectiv excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și, pe fond, respingerea cererii de recurs, ca nefondată, cu consecința menținerii sentinței recurate, ca fiind legală. 4.2. Ministerul Sănătății solicită în cadrul întâmpinării respingerea recursului și menținerea sentinței recurate. 4.3. Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în cadrul întâmpinării, a solicitat la rându-i, admiterea excepției nulității recursului, pentru nemotivare, și în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat și menținerea, ca legale și temeinice a dispozițiilor sentinței civile recurate. 4.4. Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) susține în cadrul întâmpinării că cererea reclamantului este lipsită de interes actual, având în vedere că prin Decizia Președintelui ANMDMR nr. 1054/27.11.2023 emisă înainte de introducerea cererii de chemare în judecată s-a dispus includerea necondiționată pentru medicamentul cu DC IMFINZI 50 mg/ml concentrare pentru soluție perfuzabilă pentru indicația " Imfinzi administrat concomitent cu gemcitabină și cisplatină este indicat în tratamentul de primă linie pentru pacienți adulți cu carcinom de tract biliar nerezecabil sau în stadiu metastazat". Deopotrivă, intimata solicită și admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului de a formula o cerere de includere a unui medicament în Lista de medicamente compensate, această solicitare fiind exclusiv de competența deținătorului autorizației de punere pe piață a medicamentului.

Răspunsul la întâmpinări Deși întâmpinările intimaților - pârâți i-au fost comunicate în termenul legal, recurentul - reclamant nu a combătut apărările acestora prin răspunsuri la întâmpinări, astfel cum permit dispozițiile art. 471 1 alin. (4) din C. proc. civ., incidente și în calea de atac a recursului, conform art. 490 alin. (2) și art. 494 din același act normativ.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data 22.11.2024 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 25.03.2025 în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, luând act de cererile părților, de judecare a cauzei în lipsă, având în vedere și dispozițiile art. 248 C. proc. civ. a reținut dosarul pentru a se pronunța asupra excepției nulității recursului, invocată de intimații Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând excepția nulității recursului, invocată de intimații Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în cadrul întâmpinărilor, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanța are obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului. În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părții prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția adoptată în fond se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ. Prin urmare, recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Analizând cererea de recurs din perspectiva dispozițiilor mai sus menționate, se constată că recurentul, deși formal invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar și dispozițiile art. 243 1 , art. 243 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, respectiv art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014, în dezvoltarea criticilor sale acesta nu arăta în concret modul cum instanța de fond a aplicat sau interpretat greșit aceste norme, nu expune aspecte de nelegalitate subsumabile cazului de casare invocat și nu se raportează la considerentele instanței de fond. Astfel, Înalta Curte, față de susținerile recurentului din cadrul recursului, reține caracterul nemotivat al căii de atac, acesta limitându-se să reitereze dispozițiile legale incidente în speță și să reia susțineri referitoare la obligațiile pârâților în procedura de includere a medicamentului Durvalumab (denumire comercială Imfinzi) pentru indicația terapeutică carcinom de tract biliar în Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, prevăzută de Legea nr. 95/2006, fără a formula veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, raportat la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii, pentru a putea fi încadrate în textul de lege precizat, care, prin urmare, a fost invocat exclusiv în mod formal. Se constată, așadar, că recursul nu conține motive care să poată fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat în susținerea căii de atac exercitate, reclamantul neformulând nicio critică veritabilă de nelegalitate la adresa sentinței atacate din perspectiva dispozițiilor legale pe care instanța le-ar fi încălcat în pronunțarea hotărârii, ci doar a redat prevederile legale aplicabile în materie. Or, față de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului în actuala reglementare, modalitatea de redactare a cererii formulate de recurentul-reclamant nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate. În egală măsură, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a normelor legale aplicabile pe fondul judecății nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței de fond, dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ. Amintește însă Înalta Curte că, în calea extraordinară de atac a recursului, nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ci obiectul exclusiv al judecății îl constituie doar legalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond. Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac. Reține Înalta Curte dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora" 1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate", acestea fiind enumerate în mod limitativ la pct. 1-8 din același act normativ. Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Așadar, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 alin. (1) C . proc. civ. Astfel, în condițiile în care prin calea de atac promovată reclamantul s-a limitat a reda niste norme legale, fără a combate raționamentul juridic al instanței de fond, Înalta Curte constată că susținerile acestuia nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinței recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea, simpla expunere a unor norme legale, nefiind suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, având în vedere că, din ansamblul criticilor formulate nu se desprind argumentele ce susțin nelegalitatea hotărârii de fond, instanța de control judiciar neputând încadra susținerile recurentului în vreunul din motivele de nelegalitate strict și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Constată Înalta Curte că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor formulate, în raport cu soluția primei instanțe iar motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia. În speța de față, însă, Înalta Curte constată că recurentul- reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate. Obligația de motivare presupune indicarea în concret a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, recurentul nu au indicat niciun element de natură a contura incidența cel puțin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menționată. Reținând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului. Așadar, constatând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. și, deopotrivă, că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, apreciid ca fiind întemeiată excepția nulității, invocată de intimații - pârâți Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, o admite, urmând a constata nul recursul formulat de reclamantul A..

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, reținând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, va constata nul recursul exercitat de reclamantul A. împotriva sentinței de fond pe care o va menține, ca legală, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.