Decizia nr. 172/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență împotriva sentinței nr. 1732/2025 a Tribunalului București

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București - secția a VI-a Civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii SA-IFN, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea Deciziei nr. RDG 849 din data de 11.04.2024 privind respingerea cererii de plată aferente Contractului de garantare nr. O.U.G. 110_73920/22.07.2020, cu consecința obligării pârâtelor la plata sumei solicitate prin cererea de plată, diminuată cu contravaloarea dobânzilor percepute în cuantum de 7550,49 RON, respectiv suma de 263,204,51 RON, actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație.

A mai solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 1732 din 25 iunie 2025 a Tribunalului București - secția a VI-a Civilă s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru pronunțarea acestei soluții, Tribunalul a reținut, în esență, că pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. este autoritate publică asimilată, în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004 care prestează servicii publice, așa cum prevede art. 5 din actul constitutiv aprobat prin H.G.

nr. 1211/2001, iar Decizia de respingere nr. RDG 849 din data de 11.04.2024 este un act administrativ individual în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Prin raportare la aceste norme de drept, Tribunalul a constatat că Decizia de respingere menționată este emisă de autoritatea publică în vederea executării în concret a legii, adică pentru punerea în aplicare a normelor de drept public din O.U.G. nr. 110/2017 privind Programul de susținere a întreprinderilor mici și mijlocii și a întreprinderilor mici cu capitalizare de piață medie - IMM Invest România. De asemenea, a mai reținut că O.U.G. nr. 110/2017 cuprinde norme de drept public, având în vedere destinatarii căruia i se adresează, precum și interesul public urmărit a fi protejat prin aceste prevederi derogatorii.

În aplicarea în concret a legii, autoritatea a emis Decizia de respingere nr. RDG 849 din data de 11.04.2024 care reprezintă o manifestare de voință a autorității în sensul punerii în aplicare a normelor de drept public din O.U.G. nr. 110/2017. 2.2. Prin sentința civilă nr. 1536 din 24.11.2025 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului București - secția a VI-a Civilă. S-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În considerentele sentinței, Curtea a reținut, în esență, că pretențiile deduse judecății au drept cauză juridică neîndeplinirea obligațiilor asumate de părți prin Convenția de garantare nr. O.U.G. 110_73920/22.07.2020, care reprezintă un contract civil, și nu unul administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004; în realitate, reclamanta a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei la executarea obligației asumate contractual, ca urmare a îndeplinirii riscului care a fost garantat prin respectiva convenție de garantare. A mai constatat că nu este îndeplinită condiția ca pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A.

să acționeze în regim de putere publică, acesta fiind, astfel cum reiese din dispozițiile art. 1 alin. (1) H.G. nr. 1211/2001, o persoană juridică de drept privat și instituție financiară organizată ca societate comercială pe acțiuni, cu asociat unic Statul Român, dar care nu emite acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - secția a VI-a civilă pentru considerentele prezentate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. f) termenul de contencios administrativ este definit ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Același articol, la lit. c) și c) 1 , definește actul administrativ și actul administrativ asimilat: c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; c 1 ) sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative; Raportat la înscrisurile cauzei, se reține că între reclamanta A. și pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A.

- IFN a fost încheiată Convenția de garantare și plată a granturilor pentru Programul de susținere a întreprinderilor mici și mijlocii IMM Invest România nr. 01/05.05.2023. Ulterior, între reclamantă și B. S.R.L., în calitate de împrumutat și garant, a fost încheiat Contractul de credit nr. x/30.06.2020, iar la data de 22.07.2020 între reclamantă, în calitate de creditor al B. S.R.L., și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A. - IFN a fost încheiat Contractul de garantare nr. O.U.G. 110_73920/22.07.2020. În final, ca urmare a faptului că beneficiarul nu și-a respectat obligațiile, reclamanta a formulat cererea de plată nr. x, respinsă prin Decizia nr. RDG 849 din data de 11.04.2024, pe care o consideră ca fiind nelegală.

Înalta Curte constată că pretențiile deduse judecății au drept cauză juridică neîndeplinirea obligațiilor asumate de părți prin Contractul de garantare nr. O.U.G. 110_73920/22.07.2020, pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei fiind necesară stabilirea regimului juridic aplicabil raporturilor contractuale. Prin autoritate publică, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 se înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică; În ceea ce îl privește pe pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A.

- IFN se constată că forma juridică a acestuia este de societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990, Legii nr. 346/2004 și H.G. nr. 1211/2001. Astfel, potrivit art. (1) alin. (1) din H.G. nr. 1211/2001: "Se înființează Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN, denumit în continuare F.N.G.C.I.M.M. - S.A.

- IFN sau Fondul, ca societate comercială pe acțiuni, în condițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instituție financiară nebancară, cu capital de risc, persoană juridică de drept privat." Art. 29 din Legea nr. 346/2004 prevede că: "Fondul național de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici și mijlocii funcționează sub forma societăților comerciale pe acțiuni, în condițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare." La art. 2 din actul constitutiv al Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A.

- IFN se prevede că Fondul este instituție financiară nebancară, cu capital de risc, persoană juridică română de drept privat, organizată ca societate comercială pe acțiuni, cu acționar unic statul român și își desfășoară în conformitate cu: "a)prevederile cap. IV din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare; b)dispozițiile prezentei hotărâri; c)dispozițiile Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d)prevederile Legii nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu modificările și completările ulterioare; e)clauzele prezentului act constitutiv; f)prevederile regulamentului de organizare și funcționare al Fondului; g)celelalte reglementări legale în vigoare aplicabile Fondului." Totodată, la art. 6 alin. (1) din actul constitutiv este prevăzut obiectul principal de activitate al Fondului: "F.N.G.C.I.M.M.

S.A. - IFN are drept obiect principal de activitate acordarea din fonduri proprii a finanțărilor, garanțiilor și asumarea angajamentelor de garantare a creditelor și a altor instrumente de finanțare entităților prevăzute la art. 5 alin. (2), clasa CAEN 6492 - Alte activități de creditare." Din analiza actelor normative menționate anterior, Înalta Curte reține că Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN este persoană juridică de drept privat, care nu a obținut statut de utilitate publică, nefiind autorizată să presteze un serviciu public în regim de putere publică, astfel că nu constituie o autoritate publică, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Decizia de respingere nr. RDG 849 din data de 11.04.2024 a cererii de plată reprezintă refuzul de executare a obligației asumată contractual, refuz manifestat în derularea raporturilor contractuale dintre părți, iar nu un act emis de o autoritate publică, în regim de putere publică. Prin urmare, izvorul raporturilor juridice dintre părțile litigante, respectiv Contractul de garantare nr. O.U.G. 110_73920/22.07.2020, nu îndeplinește caracteristicile unui contract administrativ, ci ale unui contract civil, guvernat de normele de drept privat, având în vedere că cele două părți contractante sunt persoane juridice de drept privat și nu autorități publice asimilate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar convenția de garantare nu are ca obiect punerea în valoare a unor bunuri proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice ori achiziții publice.

În raport cu valoarea pretențiilor solicitate prin acțiunea introductivă, care este superioară pragului de 200.000 RON, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului, potrivit art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., respectiv secției specializate în soluționarea litigiilor cu profesioniști a Tribunalului București - secția a VI-a Civilă. 2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - secția a VI-a civilă.

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. IFN și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, în favoarea Tribunalului București - secția a VI-a civilă. Definitivă. Pronunțată astăzi, 15 ianuarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.