Decizia nr. 14/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 383/2024 a Curții de Apel Cluj

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 07.08.2024, reclamanta A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiată asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului ALPELISIB (denumirea comercială PIQRAY) pentru indicația terapeutică COLANGIOCARCINOM INTRAHEPATIC. În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea Ministerului Sănătății la adoptarea ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională la data de 04.09.2018.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 383 din 07 noiembrie 2024, Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății, invocată de acest pârât, ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate, invocată de această pârâtă, ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâții Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei plângerii prealabile (inadmisibilității), invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată; a respins excepția prematurității, invocată de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată; a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare la recursul formulat, prin care a invocat, pe cale de excepție, nulitatea recursului pentru lipsa taxei judiciare de timbru și pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat. 4.2. Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare la recursul formulat, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat. 4.3. Intimata-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a depus întâmpinare la recursul formulat, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 23 octombrie 2025, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 13 ianuarie 2026, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ. Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută. Capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și susținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, în speță, potrivit înscrisului depus din oficiu la dosarul instanței de recurs, recurentul-reclamant a decedat la data de 22 mai 2025, conform actului de deces nr. 11/2025 . Prin urmare, la acest moment, recurenta este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, fiind incidente dispozițiile art. 40 C. proc. civ. Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin acțiune putând fi executată doar față de reclamantă, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor reclamantei decedate. Prin urmare, în raport de împrejurarea că recurenta-reclamantă era decedată la acest moment procesual, Înalta Curte urmează a admite excepția lipsei capacității de folosință a acesteia și a anula recursul în consecință, fără a mai analiza alte condiții de admisibilitate a căii de atac exercitate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele arătate la pct. 6 din prezenta decizie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în considerarea intervenirii decesului recurentei, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 40 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A., ca fiind formulat de o persoană fără capacitate de folosință.