Decizia nr. 5574/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1529/2024 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.03.2024, cu numărul x/2024, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE și a solicitat: - obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului ALPELISIB (denumire comercială PIQRAY) pentru indicația terapeutică "cancer mamar local avansat sau metastatic, cu receptori hormonali (HR) pozitivi, fără receptor 2 al factorului uman de creștere epidermică (HER2), cu mutație PIK3CA, după progresia bolii în urma administrării unui tratament endocrin în monoterapie".

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1529 din 27 septembrie 2024, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății. A respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății. A respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Guvernul României. A respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României, și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1529 din 27 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta - reclamantă A., solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârii, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. În susținerea căii de atac formulate, recurenta - reclamantă a reiterat aspectele învederate în fața instanței de fond referitoare la contextul de fapt aferent autorizării, prospectului și prețului medicamentului Alpelisib (denumire comercială PIQRAY), arătând partea recurentă că, în esență, autoritățile pârâte nu au luat decizia finală privind includerea/neincluderea pe lista de medicamente compensate a medicamentului vizat de cererea reclamantului, depășind atât termenul din legislația națională, cât și termenul de 90 de zile, prevăzut de art. 6 alin. (1) din Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988. În acest sens, recurenta a prezentat etapele procedurii, demersurile întreprinse de autorități, existența cererii deținătorului autorizației de punere pe piață - Novartis - a cererii de evaluare, a raportului de evaluare emis de ANMDMR, cu mențiunea că, până la data acțiunii în instanță, pârâții nu au adoptat proiectul hotărârii de guvern pentru completarea H.G. nr. 720/2008. Nu în ultimul rând, recurenta a evocat aspecte reținute în jurisprudența instanțelor de judecată în materia efectului direct al Directivei Consiliului 89/105/CEE în privința termenului indicat în precedent.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Ministerul Sănătății a invocat excepția nulității recursului, apreciind că acesta nu a fost motivat într-o manieră care să respecte exigențele impuse în materia motivării căii extraordinare de atac a recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea căii de atac formulate de recurent, ca nefondată și menținerea sentinței atacate.

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 21.11.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimatul - pârât Ministerul Sănătății prin întâmpinărea depuse în cauză, Înalta Curte o apreciază întemeiată și o va admite, urmând să constate că recursul recurenteii-reclamante este nul, pentru considerentele ce succed: Cu titlu prealabil, Înalta Curte amintește că recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege, motivele de casare/nelegalitate fiind instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligației de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei. Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. În speță, recurenta - reclamantă a indicat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, raportat la soluția pronunțată de curtea de apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii, pentru a putea fi încadrate în textul de lege precizat, care, prin urmare, a fost invocat exclusiv în mod formal. Înalta Curte reține că, prin sentința atacată prima instanță a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată în raport de lipsa unei cereri referitoare la un drept sau interes legitim care să fi fost adresată pârâților și în raport de care aceștia să fi emis un refuz sau să nu fi răspuns. Analizând cererea de recurs, instanța de control judiciar observă că recurenta - reclamantă s-a limitat să reitereze situația de fapt ce a generat solicitarea de includere a medicamentului Alpelisib (denumire comercială PIQRAY) în Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, și să susțină că, în mod eronat, a respins prima instanță acțiunea sa. Se constată, așadar, că recursul nu conține motive care să poată fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat în susținerea căii de atac exercitate, recurenta - reclamantă neformulând nicio critică veritabilă de nelegalitate la adresa sentinței atacate din perspectiva dispozițiilor legale pe care instanța le-ar fi încălcat în pronunțarea hotărârii, ci doar a invocat motivul de casare pretins a fi incident și a redat conținutul solicitării ce a făcut obiectul cererii de chemare în judecată. Or, față de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului, modalitatea de redactare a cererii formulate de recurenta - reclamantă nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate. În egală măsură, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței de fond, dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ. Simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă fiind ținută de obligația de motivare, astfel cum s-a arătat mai sus. În aceste condiții, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ., în temeiul art. 489 din C. proc. civ., Înalta Curte reține caracterul nemotivat al căii de atac, astfel încât urmează să admită excepția nulității recursului și să aplice sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului exercitat în cauză.