Decizia nr. 13/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 197/2025 a Curții de Apel Bucureti

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21.12.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., a solicitat: - obligarea pârâtei să înregistreze în Registrul de evidență a beneficiarilor de certificate verzi și a certificatelor verzi emise, dreptul reclamantei de a-i fi atribuite certificatele verzi amânate de la tranzacționare, cuvenite pentru energia electrică produsă de CEF 1,696 MW B. situată în comuna Ariceștii Rahtivani, județul Prahova în intervalul 1 iulie 2013 - 31 decembrie 2020; - obligarea pârâtei să emită pe numele A. certificatele verzi amânate de la tranzacționare cuvenite pentru energia electrică produsă de Centrală, astfel: (a) de îndată, pentru cele care au devenit sau devin recuperabile în intervalul cuprins între 1 ianuarie 2021 și data pronunțării sentinței în prezenta cauză, precum și (b) în continuare, eșalonat, în condițiile legii, pentru cele care devin recuperabile după data pronunțării sentinței in prezenta cauza; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate cu ocazia prezentului litigiu.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 197 din 20 februarie 2025, Curtea de Apel Bucureti - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A.; a obligat pârâta la înregistrarea în Registrul de evidență a beneficiarilor de certificate verzi și al certificatelor verzi emise a dreptului reclamantei de a-i fi atribuite certificate verzi amânate de la tranzacționare cuvenite pentru energia electrică produsă de Centrala CEF 1,696 MW B. situată în com.

Ariceștii Rahtivani, jud. Prahova, în perioada 01.07.2013-31.12.2020; a obligat pârâta să emită pe numele reclamantei certificatele verzi amânate de la tranzacționare aferente energiei electrice produse de centrala menționată în perioada 01.07.2013-31.12.2020, de îndată pentru cele care au devenit recuperabile în intervalul cuprins între 01.01.2021 și data pronunțării sentinței, iar în continuare, pentru cele care devin recuperabile după data prezentei sentințe, în condițiile și în cotele stabilite de Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie; a luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată. 3. Recursul exercitat în cauză 3.1.

Pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica S.A." a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea și schimbarea în tot a sentinței atacate, rejudecarea litigiului în fond și respingerea acțiunii formulate, invocând critici de nelegalitate subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, se susține greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material incidente respectiv a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 în ceea ce privește soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii excepție respinsă cât și în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii dispusă pe fondul cauzei.

În ceea ce privește soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii se invocă de recurentă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 de către prima instanță care a respins excepția și a soluționat pe fond cauza. Nelegala soluționare a excepției inadmisibilității este invocată pentru două aspecte de nelegalitate. Primul privește aprecierea instanței în sensul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 care impun obligația parcurgerii procedurii prealabile împotriva răspunsului nr. x/20.06.2023, iar lipsa procedurii prealabile anterior sesizării instanței de contencios administrativ determină inadmisibilitatea acțiunii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat privește interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în sensul că obiect al cererii îl putea forma solicitarea de anulare a răspunsului din 20.06.2023 și nu solicitarea privind obligarea autorității la îndeplinirea unei operațiuni administrative. În raport de aceste aspecte se solicită casarea sentinței în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii și respingerii acțiunii ca atare.

În ceea ce privește soluția dispusă pe fondul cauzei de admitere a acțiunii se invocă interpretarea și aplicarea greșită a normelor incidente privind regimul certificatelor verzi, respectiv greșita aplicare a Legii nr. 220/2008 și a Ordinelor ANRE nr. 4/2015 privind aprobarea Regulamentului de emitere a certificatelor verzi, și Ordinul ANRE nr. 179/2018 pentru aplicarea regulamentului de modificare, suspendare, întrerupere și ștergere a acreditării acordate centralelor electrice de producere a energiei electrice. Se susține nelegalitatea sentinței atacate pe motiv că refuzul recurentei-pârâte de a emite certificatele verzi pentru reclamanta-intimată ar fi justificat în raport de faptul că la momentul transferării centralei normele legale speciale nu conțineau o reglementare a acestei situații, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile dreptului comun.

Până la apariția Legii nr. 5/2023 nu există o reglementare legală a regimului certificatelor verzi amânate la tranzacționare, iar dispozițiile Legii nr. 5/2023, care clarifică situația preluării dreptului asupra certificatelor verzi amânate de la tranzacționare odată cu preluarea centralei de producție nu ar fi aplicabile situațiilor juridice născute înainte de intrarea în vigoare. Se susține încălcarea principiului "tempus regit actum" de către prima instanță, care a recunoscut prin sentința atacată transferul dreptului asupra certificatelor verzi amânate de la tranzacționare și incidente de intrarea în vigoare a Legii nr. 5/2023 sentința recurată fiind dată cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile prevăzute de art. 5 din C. civ.

și art. 15 alin. 2 din Constituția României. Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecarea în subsidiar pe fond în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în cauză sentința recurată fiind dată cu interpretarea și aplicarea concretă a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 atât în ceea ce privește soluționarea excepției inadmisibilității cât și în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii dispusă pe fondul cauzei. Curtea analizând recursul declarat, în raport de aspectele de nelegalitate invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc.

civ. interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material de către prima instanță. În opinia Curții, sentința recurată este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 atât sub aspectul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii cât și în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare aceasta a fost în mod legal respinsă de prima instanță, în cauză fiind calificată corect acțiunea reclamantei-intimate ca fiind întemeiată pe art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, adresa din 20.06.2023 reprezentând act administrativ a asimilat și aplicat corect dispozițiile art. 7 alin. 1 și (5) din Legea nr. 554/2004 și art. 8 alin. 1 din același act normativ.

Normele legale incidente au fost aplicate corect de prima instanță, excepția inadmisibilității fiind nefondată sub ambele aspecte pentru care a fost invocată. Prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 2 alin. 2 și art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 în sensul că în cazul contestării refuzului nejustificat de a rezolva o cerere, ori după caz faptul de a nu răspunde în termenul legal nu este obligatorie plângerea prealabilă. În prezenta cauză recurenta-pârâtă a comunicat reclamantei-intimate răspuns prin Adresa nr. x/20.06.2023, răspuns calificat corect de prima instanță ca fiind refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei având ca obiect transferul și înregistrarea pe numele reclamantei a certificatelor verzi amintite de la tranzacție.

În raport de această calificare, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 - act administrativ asimilat sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 nefiind obligatorie formularea unei plângeri prealabile de revocare a acestei adrese, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii. Excepția inadmisibilității a fost corect respinsă și în raport de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepție reiterată în recurs pe motiv că reclamanta nu a solicitat expres anularea Adresei nr. x/20.06.2023.

În mod legal prima instanță a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind admisibilă în condițiile în care adresa nr. x/20.06.2023 nu reprezintă un act administrativ tipic, ci un act administrativ asimilat fiind contestat de reclamantă în baza art. 8 alin. 1 raportat la art. 2 alin. (1) lit. h) și i) din Legea nr. 554/2004 pe motiv că a fost vătămată în drepturile sale prin refuzul nejustificat și emis cu exces de putere în ceea ce privește recunoașterea dreptului reclamantei în calitate de nou proprietar al centralei electrice, asupra certificatelor verzi amânate de la tranzacționare.

Prin acțiune reclamanta-intimată a invocat dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, obiectul cererii sale fiind admisibil în măsura în care prima instanță a verificat și a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. h) și i) din Legea nr. 554/2004 respectiv existența unui exces de putere în refuzul rezolvării solicitării reclamantei-intimate - refuz comunicat prin adresa nr. x/20.06.2023, act administrativ asimilat, contestat conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Aspectele de nelegalitate, încadrate pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

care privesc pe fond soluția de admitere a acțiunii reclamantei sunt apreciate de Curte ca nefondate, în cauză sentința recurată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 220/2008 astfel cum a fost completată prin Legea nr. 5/2023, în cauză nefiind încălcate principiile generale invocate respectiv principiul "tempus regit actum" și principiul neretroactivității legii civile.

În mod legal prima instanță a constatat existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei, respectiv refuzul recurentei-pârâte de a recunoaște legalitatea transferului dreptului asupra certificatelor verzi amânate de la tranzacționare în contul reclamantei-intimate, în calitatea sa de proprietar al centralei, în baza "Contractului de Transfer" din data de 1]3 aprilie 2021. În mod legal prima instanță a constatat faptul că indiferent de momentul în care contractele de înstrăinare a contractelor electrice acreditate au fost încheiate, respectiv înainte sau după intrarea în vigoare a Legii nr. 5/2023, producătorii care au preluat centrala electrică acreditată, în cauză reclamanta sunt îndreptățiți să solicite transferul în contul propriu de producător din Registrul de Certificate Verzi a certificatelor verzi emise pentru energia electrică produsă și livrată din centralele electrice.

În mod corect prima instanță a constatat refuzul nejustificat al recurentei-pârâte de a recunoaște legalitatea transferului dreptului asupra certificatelor verzi amânate de la tranzacționare, în contul noului proprietar și aceasta în condițiile în care legea specială în materia promovării energiei din surse regenerabile nu cuprindea până la data adoptării Legii nr. 5/2023 prevederi exprese cu privire la transferul drepturilor asupra certificatelor verzi odată cu dreptul de proprietate asupra centralei electrice. Această situație neclară, a lipsei unei reglementării exprese nu poate constitui un argument pentru ignorarea cadrului normativ existent și aplicabil actelor juridice încheiate anterior Legii nr. 5/2023, respectiv a efectelor pe care aceste acte le produc.

Iar în absența unor norme exprese prohibitive, rămân aplicabile normele generale, fiind incidentă obligația protejării dreptului de proprietate al reclamantei astfel cum este acesta garantat de art. 1 din Primul Protocol Adițional al CEDO. De asemenea, nici argumentele care invocă încălcarea principiului "tempus regit actum" și a principiului neretroactivității legii civile nu pot fi reținute, deoarece prima instanță nu a aplicat Legea nr. 5/2023, ci cadrul normativ existent la data producerii faptelor și actelor juridice deduse judecății; în mod corect a reținut prima instanță faptul că interpretarea și aplicarea corectă a legii presupune analiza întregului cadru normativ aplicabil, iar nu o analiză o unor prevederi izolate de ansamblul legislativ din care fac parte.

Astfel, în absența unor norme exprese prohibitive în legea specială, normele generale rămân pe deplin aplicabile, având caracter obligatoriu, fiind incidentă deopotrivă și obligația protejării dreptului de proprietate al reclamantei astfel cum este acesta garantat de art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului. În opinia Curții, o omisiune de reglementare nu poate avea valența indicată de recurenta-pârâtă și nu poate fi de natură a conduce la o privare de proprietate a noului titular acreditat în sensul art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv constând într-o restrângere nejustificată a drepturilor reclamantei contrară art. 53 din Constituție.

Contrar celor arătat de către recurenta-pârâtă care insistă asupra unui așa zis vid legislativ, raportând dispozițiile dreptului comun la cele ale Legii nr. 220/2008, norma specială prin raportare la prevederile C. civ. anterior menționate, Curtea reține că nu se poate pune semnul egalității între noțiunea de "transferare"/"tranzacționare" specifică dreptului comun și cea la care se face referire în cuprinsul art. 10 alin. (5) din Legea nr. 220/2008. Principiul tranzacționării "o singură dată" a fost instituit, așadar, pentru a elimina orice risc privind posibilitatea de a se crea o piață speculativă a certificatelor verzi, în care, ca urmare a tranzacționării acestora de mai multe ori să se obțină eventual un preț de fiecare dată mai mare și astfel, schema de sprijin să devină prea costisitoare pentru consumatori, în mod artificial.

Astfel, textul legal instituie, în principiu, o interdicție de tranzacționare între producătorii de energie electrică, însă textul vizează tranzacțiile încheiate între producători acreditați pentru centrale electrice distincte și care, deci, tranzacționează pe piețele centralizate de certificate verzi. Nu există, însă, nicio normă juridică care să interzică noului proprietar al centralei electrice preluarea certificatelor verzi aferente energiei produse de însăși centrala electrică pe care o dobândește. Normele juridice speciale sunt de strictă interpretare, o extindere a acestor prevederi la alte operațiuni juridice decât cele avute în vedere în cuprinsul lor fiind nepermisă. In acest caz, se impune constatarea că certificatele verzi rămân în contul deținătorului centralei electrice ce beneficiază de sprijin, neintrând în etapa a doua, cea a tranzacționării către un furnizor.

Cu alte cuvinte, certificatele verzi nevalorificate, precum și cele care nici măcar nu fost emise (ca urmare a amânării de la tranzacționare) continuă să se afle în contul proprietarului centralei (inițial sau al succesorului cu titlu particular) care a produs energia electrică pentru care s-au emis certificatele verzi. Astfel, se constată că principiul tranzacționării "o singură dată" prevăzut în art. 10 alin. (5) anterior menționat nu face referire la situația dedusă judecății, în care proprietarul inițial cedează dreptul de folosință altei persoane juridice, ci la operațiunea juridică de tranzacționare intervenită între producător și furnizor.

Or, în speță, producătorul de energie electrică (înțeles lato sensu ca fiind centrala electrică) a rămas același, fiind vorba, în realitate, doar despre o schimbare a situației juridice a bunului, respectiv a operatorului economic titular a licenței de producere a energiei electrice, respectiv acreditat pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi.

Astfel, nu poate fi reținută critica de nelegalitate invocată de recurenta-pârâtă în sensul că instanța de fond nu ar fi aplicat dispozițiile speciale din materia certificatelor verzi, respectiv dispozițiile Legii nr. 220/2008 și ordinele ANRE și ar fi încălcat principiul "tempus regit actum". Prima instanță nu a aplicat situației litigioase dispozițiile legii noi, incidente de intrarea sa în vigoare, respectiv dispozițiile Legii nr. 5/2023, ci a aplicat principiile generale raportat la cadrul normativ prevăzut de Legea nr. 220/2008 și de Ordinul ANRE nr. 179/2018 dispozițiile art. 3 alin. (2) lit. a), dispozițiile art. 5 alin. (2) și (3) și respectiv art. 9 alin. 5 din același ordin.

Instanța de fond a aplicat corect aceste dispoziții speciale ținând cont de faptul că înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 5/2023, dispozițiile Legii nr. 220/2008 nu reglementau expres situația emiterii certificatelor amânate de la tranzacționare în contul noului proprietar în cazul transferului unei centrale de producere a energiei electrice din surse regenerabile, dar nu se interzicea transferul dreptului de proprietate asupra unei centrale de producere a energiei electrice din surse regenerabile către un alt operator.

Iar odată cu acest transfer către noul proprietar, reclamanta din prezenta cauză, acesta dobândește dreptul de a beneficia de certificatele verzi amânate de la tranzacționare, reclamanta-intimată fiind un continuator în drepturile fostului producător de energie electrică, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 5 alin. (2) și (3) din Ordinul ANRE nr. 179/2018 și dispozițiile art. 9 alin. (3) din același ordin, prin care este reglementat regimul deciziei de acreditare. Din aceste dispoziții rezultă că situația transferului centralei la nou producător nu determină retragerea acreditării fostului proprietar, ci modificarea acreditării cu indicarea numelui noului proprietar, deoarece acreditarea se atribuie pentru centrala electrică, preluată de reclamanta-intimată, iar nu intuitu personae.

Reclamanta-intimată prin preluarea centralei a dobândit și dreptul de a primi certificatele verzi amânate de la tranzacționare aferente Centralei, în cauză neexistând o dispoziție expresă care să interzică dreptul acesteia de a primi pe numele său certificatele verzi amânate de la tranzacționare. Prevederile art. 10 alin. (1) și (5) din legea nr. 220/2008, în forma în vigoare anterioară Legii nr. 5/2023, nu interziceau în mod expres preluarea certificatelor verzi amânate de la tranzacționare de către proprietar al centralei electrice, deoarece atât operatorul economic care înregistrează centrala acreditată cât și cel care o preia au calitatea de producător, fiind nejustificat și nelegal răspunsul comunicat reclamantei prin adresa nr. x/20.06.2023.

Iar dispozițiile Legii nr. 5/2023 au reglementat expres situația litigioasă din prezenta cauză în sensul că producătorii, care au preluat centralele electrice acreditate prin contracte încheiate înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 5/2023, să poată solicita transferul în contul propriu de producător din Registrul de Certificate Verzi a certificatelor verzi emise pentru energia electrică produsă și livrată centralelor electrice respective. În mod legal prima instanță a constatat că refuzul recurentei-pârâte de a soluționa cererea reclamantei, având ca obiect emiterea certificatelor verzi amânate de la tranzacționare pe numele reclamantei în calitate de nou proprietar al Centralei acreditate, este nelegal și încalcă dreptul de proprietate al reclamantei.

Aceasta deoarece vânzătorul centralei s-a retras de pe piață, nu mai are calitatea de producător și care nu mai poate tranzacționa certificatele verzi amânate de la tranzacționare și care nu au fost emise până la data înstrăinării în contul vânzătorului B., în cauză nefiind încălcat principiul tranzacționării "o singură dată" prevăzut de art. 10 alin. (5) din Legea nr. 220/208. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A împotriva sentinței civile nr. 197 din data de 20 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 ianuarie 2026.