ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 676/2025

Ședința publică din data de 27 martie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2024 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, reclamanta RENEWABLE ENERGY PRODUCTION S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A., a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești în sensul: anulării adresei nr. x/11.10.2023, emisă de către CNTEE TRANSELECTRICA S.A., prin care aceasta a respins solicitarea reclamantei privind transferul în contul de producător al lui RENEWABLE ENERGY PRODUCTION S.R.L. a unui număr de 23.036 certificate verzi amânate la tranzacționare și prevăzute în contractul de transfer de activitate autentificat sub nr. x/15.04.2020; obligării pârâtei CNTEE TRANSELECTRICA S.A. să transfere în contul de producător al societății RENEWABLE ENERGY PRODUCTION S.R.L. din Registrul beneficiarilor de certificate verzi și a certificatelor verzi emise un număr de 23.036 certificate verzi amânate la tranzacționare și prevăzute în contractul de transfer de activitate autentificat sub nr. x/15.04.2020.

II. Instanțele aflate în conflict de competență

Pentru a hotărî astfel, a reținut că la data de 15 aprilie 2020 s-a încheiat contractul de transfer de activitate, prin care societatea reclamantă RENEWABLE ENERGY PRODUCTION S.R.L. a dobândit de la deținătorul anterior, A. S.R.L., centrala de producere energie electrică CEF VIERU-Unitatea 3.

Curtea de Apel București, în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, s-a raportat la dispozițiile art. 34 alin. (1) din anexa 1.1 (Statutul Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A.) la H.G. nr. 627/2000, potrivit cărora "(1) Litigiile de orice fel apărute între "Transelectrica" - S.A. și persoane fizice sau juridice, române ori străine, sunt de competența instanțelor judecătorești de drept comun".

Instanțele civile, ca instanțe de drept comun (pornindu-se de la premisa că dreptul civil este dreptul comun) sunt reglementate de C. proc. civ., respectiv art. 95 pct. 1 și urm., în speță tribunalul, acesta fiind cel care judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Obiectul litigiului îl reprezintă, în esență, o obligație de a face (respectiv de a transfera în contul de producător al reclamantei din registrul beneficiarilor de certificate verzi și a certificatelor verzi emise a unui număr de 23.036 certificate verzi amânate la tranzacționare) evaluabilă în bani, ce excede competenței judecătoriei prevăzută de art. 94 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., fiind astfel în competența materială a tribunalului.

Subsecvent, Curtea de Apel București a reținut că și în lipsa unei astfel de reglementări, care dă în competența instanței de drept comun soluționarea litigiilor de orice fel apărute între TRANSELECTRICA S.A. și persoane fizice/juridice, litigiul, prin obiectul său, nu este unul specific contenciosului administrativ.

Sesizarea instanței de contencios administrativ are ca premisă vătămarea reclamantului, care se produce fie prin actul administrativ al autorității publice, fie prin refuzul nejustificat de soluționarea unei cereri sau prin nesoluționarea de către aceasta, în termenul legal, a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim care să intre în sfera raporturilor juridice de drept administrativ.

Curtea de Apel București a reținut că, cel puțin din perspectiva condiției existenței unui act administrativ sau a unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri care să intre în sfera raportului juridic de drept administrativ, litigiul nu îndeplinește această cerință.

Adresa a cărei anulare este solicitată prin cererea de chemare în judecată (nr. 42254/11.10.2023) nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerată "act administrativ", aspect pe care însăși pârâta îl recunoaște, prin adresa de răspuns nr. x/09.11.2023, nefiind în discuție un act emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice. Prin urmare, este vorba de un răspuns al pârâtei la o cerere adresată de reclamantă.

Din perspectiva conținutului adresei contestate și a eventualei aprecieri a existenței unui act administrativ asimilat, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel București a constatat că nu poate fi în discuție niciun refuz nejustificat de soluționare a cererii.

Astfel, prin cererea adresată de reclamantă pârâtei, aceasta i-a solicitat în temeiul art. 12 alin. (4) din Ordinul ANRDE nr. 4/2015 să procedeze la transferul în contul de producător a unui număr de 23.036 certificate verzi amânate la tranzacționare, precum și a unui număr de 11.552 certificate verzi aflate în stoc.

Art. 12 alin. (4) din Ordinul ANRDE nr. 4/2015, invocat de reclamantă, prevede că "CV amânate de la tranzacționare, inclusiv de la transferul din contul de producător în contul de furnizor pentru îndeplinirea cotei anuale obligatorii de achiziție de CV, emise pentru energia electrică produsă și livrată dintr-o centrală B. acreditată, se transferă producătorului de B. care preia centrala electrică respectivă, conform prevederilor contractului de înstrăinare încheiat între părți și doar în condițiile în care acesta conține prevederi în acest sens".

Așadar, temeiul și, totodată, premisa transferului certificatelor verzi amânate la tranzacționare sunt reprezentate de prevederile contractului de înstrăinare, contract care este unul pur civil, nefiind un contract încheiat de autorități publice care să aibă ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achiziții publice.

Conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin autoritate publică se înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

În argumentarea acestei sentințe, s-a reținut că potrivit art. 6 din Hotărârea nr. 627/2000 privind reorganizarea Companiei Naționale de Electricitate - S.A - "Transelectrica" - S.A. are ca obiect principal de activitate transportul, dispecerizarea energiei electrice, organizarea și administrarea pieței de energie electrică, exploatarea interconexiunilor și tranzitul internațional al energiei electrice, exploatarea și dezvoltarea sistemului de transport, telecomunicații și tehnologii informatice, în corelare cu sistemele de producere și distribuție, rularea programelor specializate de calcul pentru determinarea parametrilor de funcționare optimă a Sistemului energetic național, formarea și perfecționarea personalului din sectorul energetic; convenirea și efectuarea unor schimburi de energie electrică cu partenerii externi de interconexiune pentru evitarea dezechilibrelor de producție-consum.

De asemenea, potrivit art. 6 din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie "(1) Operatorul de transport și sistem emite lunar certificate verzi producătorilor pentru cantitatea de energie electrică produsă din centrale electrice care utilizează surse regenerabile de energie, din care se scade cantitatea de energie electrică necesară asigurării consumului propriu tehnologic al acestora.

(1

1

) Operatorul de transport și sistem emite pentru tranzacționare certificatele verzi amânate conform prevederilor alin. (2

1

) și (2

5

) și după expirarea perioadei de valabilitate a deciziei de acreditare a producătorului, până la termenele prevăzute la alin. (2

2

) și (2

6

)".

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, activitatea de transport al energiei electrice constituie serviciu public de interes național.

Instanța de judecată a concluzionat în sensul că pârâta TRANSELECTRICA S.A. este o societate cu capital majoritar de stat care, în contextul emiterii și gestionării certificatelor verzi, acționează (într-un cadru reglementat de legislația națională și europeană) în regim de putere publică, fiind responsabilă pentru implementarea și administrarea unor mecanisme de sprijin pentru energiile regenerabile care sunt de interes public și reglementate de autoritățile de reglementare.

III. Asupra conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că două instanțe - Curtea de Apel București (secția de contencios administrativ) și Tribunalul București (secția civilă) s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, iar declinările de competență materială procesuală între instanțele sesizate sunt reciproce.

Prin urmare, Înalta Curte a fost în mod legal sesizată în vederea soluționării unui conflict negativ de competență. Conflictul privește în primul rând competența materială procesuală (specializată), respectiv dacă litigiul este de competența instanțelor de contencios administrativ sau a celor civile, specializate în cauze izvorând din exploatarea unei întreprinderi. Stabilirea gradului instanței este o operațiune accesorie și subsecventă calificării corecte a naturii litigiului.

(i) cel puțin una dintre părți este o autoritate publică;

(ii) conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În ce privește prima cerință, art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 definește autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 554/2004, noțiunea de serviciu public este definită ca activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public, iar potrivit art. 5 lit. kk) din Codul administrativ (O.U.G. nr. 57/2019), este activitatea sau ansamblul de activități organizate de o autoritate a administrației publice ori de o instituție publică sau autorizată/autorizate ori delegată de aceasta, în scopul satisfacerii unei nevoi cu caracter general sau a unui interes public, în mod regulat și continuu.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, interesul legitim public vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice.

În fine, regimul de putere publică este definit de art. 5 lit. jj) din Codul administrativ ca ansamblul prerogativelor și constrângerilor prevăzute de lege în vederea exercitării atribuțiilor autorităților și instituțiilor administrației publice și care le conferă posibilitatea de a se impune cu forță juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice, pentru apărarea interesului public.

Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Astfel, conform art. 191 alin. (1) teza finală din T.F.U.E., "Politica Uniunii în domeniul mediului contribuie la următoarele obiective: (…) - promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială și în special lupta împotriva schimbărilor climatice.", iar art. 194 alin. (1) lit. c) T.F.U.E. prevede în mod expres că politica Uniunii în domeniul energiei urmărește, printre altele, "dezvoltarea de noi surse de energie și energii regenerabile".

Normele europene detaliate pentru promovarea energiei din surse regenerabile au fost adoptate succesiv prin Directivele 2001/77/CE, 2009/28/CE și 2018/2001.

Directiva 2001/77 are ca obiect, astfel cum reiese din articolul 1, să favorizeze creșterea contribuției surselor de energie regenerabile la producția de electricitate pe piața internă de electricitate și să pună bazele unui viitor cadru comunitar în acest domeniu. Pe de altă parte, din articolul 4 din această directivă coroborat cu considerentul (14) al acesteia reiese că un mijloc important de realizare a obiectivului urmărit de directiva menționată constă în garantarea funcționării adecvate a diferitelor mecanisme de sprijin al surselor de energie regenerabile la nivel național, printre care figurează mecanismul certificatelor verzi.

Directiva 2009/28 are ca obiect, așa cum reiese din articolul 1 din aceasta, definirea unui cadru comun pentru promovarea producției de energie din surse regenerabile, stabilind printre altele obiective naționale obligatorii privind ponderea energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie.

În transpunerea acestor directive, a fost adoptată Legea nr. 220/2008, cu modificările și completările ulterioare, pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile, în vederea reducerii poluării mediului prin diminuarea producerii de emisii poluante și gaze cu efect de seră.

Potrivit art. 2 lit. z) din Legea nr. 220/2008, "sistemul de promovare" a fost definit ca orice instrument, schemă sau mecanism, care promovează utilizarea energiei din surse regenerabile prin reducerea costurilor acestei energii, prin creșterea prețului la care aceasta poate fi vândută sau prin mărirea, prin intermediul unor obligații referitoare la energia regenerabilă sau în alt mod, a cantității achiziționate de acest tip de energie; aceasta include, dar nu se limitează la sistemul de promovare prin certificate verzi, ajutoare pentru investiții, scutiri sau reduceri de impozite, rambursări de taxe, scheme de promovare privind obligația de cumpărare a energiei din surse regenerabile.

Schemele de sprijin prin certificate verzi adoptate la nivel național au fost notificate Comisiei Europene, care a calificat schema națională de sprijin drept ajutor de stat, prin Decizia C(2016) 3560 final, adoptată în cazul S.A..37169 (2016/NN).

Potrivit acestei decizii, acordarea de certificate verzi ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor generale urmărite de schema română de sprijin prin certificate verzi, și anume protecția mediului prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ca urmare a promovării producției de energie electrică din surse regenerabile de energie. Ajutoarele de stat sunt definite la articolul 107 alin. (1) din T.F.U.E. drept ajutoarele acordate de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre. În decizia sa din 2015 privind schema de certificate verzi din România (SA.37177), Comisia a concluzionat că sprijinul sub formă de certificate verzi acordat producătorilor români de energie electrică din surse regenerabile de energie constituie ajutor de stat.

Schema de sprijin presupune, în primul rând, emiterea lunară de către operatorul de transport și de sistem (C.) de certificate verzi (CV) operatorilor economici acreditați, începând cu data emiterii deciziei de acreditare de către ANRE, pentru cantitatea de energie electrică produsă din centrale electrice care utilizează surse regenerabile de energie (SRE), din care se scade cantitatea de energie electrică necesară asigurării consumului propriu tehnologic al acestora (art. 6 alin. (1) din Legea nr. 220/2008 și art. 10 alin. (1) din Ordinul ANRE nr. 4/2015). Certificatele verzi astfel emise sunt supuse tranzacționării și dobândesc valoare doar în momentul tranzacționării lor, pe o piață organizată, în condițiile legii.

În temeiul art. 6 alin. (2

1

) și (2

5

) din Legea nr. 220/2008 și art. 12 din Ordinul ANRE nr. 4/2015, în perioada 1 iulie 2013 - 31 martie 2017 și în perioada 1 aprilie 2017 - 31 decembrie 2020, s-a amânat temporar tranzacționarea anumitor certificate verzi, inclusiv de la transferul din contul de producător în contul de furnizor, acestea fiind înregistrate distinct în registrul de evidență a beneficiarilor cu mențiunea "CV amânate de la tranzacționare".

4.1. În primul rând, trebuie menționat că, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2007, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) este o autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanțată integral din venituri proprii, independentă decizional, organizatoric și funcțional, având ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea și monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național necesar funcționării sectorului și pieței energiei electrice, termice și a gazelor naturale în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. x) din O.U.G. nr. 33/2007, ANRE aprobă reglementările în domeniul promovării producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie, al promovării cogenerării de înaltă eficiență și al promovării eficienței energetice la clienții finali și monitorizează modul de aplicare a acestora de către operatorii din sectorul energiei electrice, precum și eficiența sistemelor de promovare în îndeplinirea obiectivelor propuse, în conformitate cu legislația specifică.

În îndeplinirea acestei atribuții legale a autorității publice, ANRE a autorizat/delegat C. emiterea certificatelor verzi, activitate care reprezintă prestarea unui serviciu public, în regim de putere publică, după cum se va arăta în continuare.

Conform art. 5 din Ordinul ANRE nr. 4/2015, C., în calitate de emitent al CV, are anumite obligații legale, între care elaborarea și actualizarea Procedurii de emitere a certificatelor verzi pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie; înființarea și actualizarea Registrului de evidență al beneficiarilor de CV și a CV emise; înregistrarea operatorilor economici acreditați în acest registru. De asemenea, conform art. 17 alin. (4) din Ordinul ANRE nr. 4/2015, C. are inclusiv atribuții de anulare a CV necuvenite.

Așadar, Transelectrica S.A., deși persoană juridică de drept privat, a fost autorizată, potrivit legii lato sensu, să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, fiind astfel, asimilată unei autorități publice.

4.2. În al doilea rând, implementarea schemei de sprijin sub formă de certificate verzi, ce constituie ajutor de stat, prin emiterea CV reglementată legal, este un serviciu public, îndeplinit în scopul satisfacerii unui interes legitim public, constând în nevoia cu caracter general a producerii energiei din surse regenerabile, în vederea reducerii poluării mediului prin diminuarea producerii de emisii poluante și gaze cu efect de seră.

4.3. Emiterea certificatelor verzi și înregistrarea în Registrul de evidență, inclusiv în cazul solicitării de transfer/atribuire către producătorul care preia centrala electrică a certificatelor verzi amânate de la tranzacționare, constituie prerogative ale autorității publice asimilate (OTS) prevăzute de lege, care îi conferă posibilitatea de a se impune cu forță juridică obligatorie în raporturile cu operatorii economici acreditați, acționând deci în regim de putere publică.

În acest sens, trebuie subliniat că raporturile juridice dintre C. și operatorii economici acreditați nu sunt de natură contractuală, părțile nu sunt situate pe poziții de egalitate juridică și nu beneficiază de principiul autonomiei de voință, obligațiile acestora în procedura emiterii CV fiind reglementate imperativ prin art. 5-6 din Ordinul ANRE nr. 4/2015.

Pe de altă parte, trebuie făcută distincție între procedura de emitere și înregistrare de către OTS a certificatelor verzi, de natură administrativă, și operațiunea subsecventă de tranzacționare a certificatelor verzi pe piața organizată.

4.4. În fine, în speță, litigiul s-a născut din refuzul pretins nejustificat al OTS de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ceea ce constituie act administrativ unilateral asimilat, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2025.