Decizia nr. 910/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cale de atac împotriva deciziei nr. 4/2025 a Curții de Apel Iași

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 4 din data de 18 noiembrie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva sentinței penale nr. 599/2025 din 10.11.2025 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2025.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta A.. Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate de recurenta A., Înalta Curte constată următoarele: Înalta Curte este învestită cu soluționarea recursului exercitat de recurenta A. împotriva deciziei penale nr. 4 din data de 18 noiembrie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva sentinței penale nr. 599/2025 din 10.11.2025 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2025. Potrivit art. 129 din Constituția României "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege. Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces. Astfel, se constată că recurenta A. a formulat recurs împotriva unei hotărâri pentru care nu este prevăzută cale de atac, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei penale nr. 4 din data de 18 noiembrie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei penale nr. 4 din data de 18 noiembrie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025. Obligă recurenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2025.