Decizia nr. 899/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cale de atac împotriva deciziei nr. 254/2025 a Curții de Apel București

Deliberând asupra cauzei de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 254/CO din data de 28.05.2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a Penală, în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A., împotriva sentinței penale nr. 359 din data de 31.03.2025, pronunțate de Tribunalul București, secția I Penală. Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că dispozițiile art. 426 C. proc. pen. reglementează în mod expres și limitativ care sunt cazurile când împotriva unei hotărâri judecătorești definitive poate fi exercitată calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale susmenționate, Curtea a notat că, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă." Potrivit dispozițiilor art. 427 alin. (1) C. proc.

pen., contestația în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți, de persoana vătămată sau de către procuror. În cererea de contestație în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de contestație pe care le invocă, precum și motivele aduse în sprijinul acestora. Din verificarea cauzei, Curtea a constatat că, dosarul penal nr. x/2022 îl vizează pe numitul B., iar contestatorul A. nu are nicio calitate procesuală în cauza anterior menționată. Împotriva acestei decizii, contestatorul C. a formulat contestație, fără a învedera și motivele formulării acesteia.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele: În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Dispozițiile prevăzute de art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare, iar legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului sau a contestației a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate. Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, așadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 din C. proc.

pen. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse niciunei căi de atac, cum este și cazul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac. Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu contestația declarată de condamnatul C. împotriva deciziei penale nr. 254/CO din data de 28.05.2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a Penală, decizie definitivă, prin care a fost respinsă ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A., împotriva sentinței penale nr. 359 din data de 31.03.2025, pronunțate de Tribunalul București, secția I Penală. Așadar, Înalta Curte constată că în cauză, contestația a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziții ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10 aprilie 2015) aplicabile în cauză, mutatis mutandis, că, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive. În cuprinsul deciziei de unificare a practicii judiciare menționate s-a arătat că, (...) "în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc.

pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen. (...). (...)Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu. În același sens, atât după intrarea în vigoare a C. proc. pen., cât și anterior acestui moment, doctrina a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge în principiu contestația în anulare". Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul C. împotriva deciziei penale nr. 254/CO din data de 28.05.2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul C. împotriva deciziei penale nr. 254/CO din data de 28.05.2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a Penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2025.