ÎCCJ, Secția penală, decizia din 04.02.2026 — cale de atac împotriva sentinței nr. 40/2025 a Judecătoriei Filiași

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de contestatorul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 40 din data de 06 martie 2025 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr. x/2023, în baza art. 193 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., și cu aplic. art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. Prin decizia penală nr. 970 din data de 10.07.2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.. Împotriva acestei decizii pronunțate în apel a formulat contestație în anulare persoana condamnată A.. Prin decizia penală nr. 1286 din 19 noiembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 431 din C. proc.

pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 970/10.07.2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023. Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație contestatorul-persoană condamnată A., la data de 22.12.2025. În cuprinsul cererii, contestatorul-persoană condamnată A. nu a indicat niciun caz de casare din cele prevăzute la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. În susținerea cererii, revizuentul a reiterat motivele pentru care a declarat contestație în anulare, făcând trimitere la dispozițiile legale ale acestei căi extraordinare de atac, solicitând în concluzie admiterea contestației în anulare.

Totodată, în cuprinsul cererii de recurs în casație, a solicitat suspendarea executării hotărârii contestate, însă cu trimitere la dispozițiile de la contestația în anulare, respectiv art. 430 din C. proc. pen. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 28.01.2026, sub numărul 933/54/2025. Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de contestatorul-persoană condamnată A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434-art. 438 din C. proc. pen., pentru următoarele considerente: Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, calitatea procesuală activă, conținutul cererii și cazurile de casare. Conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Ca atare, pentru a fi admisibilă în principiu cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele legate de natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții ce o exercită, precum și condiții de formă și fond. Potrivit art. 434 alin. (1) din C. proc. pen. "pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor." Rezultă, astfel, că recursul în casație are ca obiect hotărâri ale curților de apel și ale instanței supreme, pronunțate ca instanțe de apel, prin care se dă o soluție acțiunii penale, definitivă.

Deopotrivă, în conformitate cu dispozițiile art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., pot formula recurs în casație, inculpatul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal. Cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele, prenumele, domiciliul, semnătura recurentului și hotărârea care se atacă. Totodată, cererea de recurs în casație a fost formulată la data de 22.12.2025, cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 din C. proc.

pen., având în vedere că decizia din contestația în anulare, nr. 1286 din 19 noiembrie 2025, a fost comunicată recurentului contestator A. la data de 02.12.2025, la adresa de domiciliu, . Recurentul a formulat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 1286 din 19 noiembrie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care, i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 970/10.07.2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023.

Se constată, așadar, că hotărârea recurată nu este de tipul hotărârilor care pot fi supuse casării (respectiv, decizie pronunțată de curtea de apel sau instanța supremă, ca instanțe de apel care au soluționat, în mod definitiv, acțiunea penală), fiind o decizie pronunțată de o curte de apel în cadrul unei alte căi extraordinare de atac - contestația în anulare, în care recurentul a avut calitatea de persoană condamnată, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii de recurs în casație în raport de dispozițiile art. 434 alin. (1) din C. proc. pen. În ceea ce privește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc.

pen., conform căreia cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cerere și motivarea acestora, Înalta Curte constată că aceasta nu a fost respectată deoarece în cuprinsul cererii de recurs în casație revizuentul nu a indicat niciun caz de casare din cele prevăzute la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., sau argumente din care să rezulte incidența vreunui caz de casare expres și limitativ reglementat de aceste prevederi legale. Totodată, în ceea ce privește solicitarea de suspendare a deciziei atacate, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 441 din C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanței care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completului care judecă recursul în casație să suspende executarea hotărârii.

Aceasta înseamnă că, în ipoteza în care calea extraordinară de atac este respinsă ca inadmisibilă, fără a se proceda la verificări suplimentare, cererea de suspendare a executării hotărârii rămâne fără obiect și nu se justifică pronunțarea distinctă asupra acesteia, situație incidentă și în speță, cu atât mai mult cu cât, în susținerea acestei solicitări, recurentul a făcut trimitere la dispozițiile privind contestația în anulare. Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1286 din data de 19 noiembrie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova - sectia penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat revizuentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1286 din data de 19 noiembrie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova - sectia penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 februarie 2026.