ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din data de 22 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 267 din data de 26 iulie 2023 pronunțată de Judecătoria Caracal, județul Olt, în dosarul nr. x/2022, printre altele:

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 158 alin. (1) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată B..

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 158 alin. (1) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată C..

În baza art. 371 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor articolului 92 din C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Olt la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen., a fost impusă inculpatului executarea următoarei obligații: - să urmeze un curs de calificare profesională organizat de Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Olt.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei Redea, județul Olt, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

Împotriva acestei sentințe penale, printre alții, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 532/2024 din 22.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 267 din data de 26 iulie 2023 pronunțate de Judecătoria Caracal.

Împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din 22.04.2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat recurs în casație inculpatul A., indicând ca temei de drept pe care se întemeiază calea de atac, art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin încheierea nr. 678/RC din 05 noiembrie 2024 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din data de 22 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din data de 22 aprilie 2024, la data de 10 mai 2025, inculpatul A. a formulat o nouă cerere de recurs în casație, transmisă prin poșta electronică. Recurentul a solicitat casarea deciziei penale și dispunerea încetării procesului penal, cu referire la decizia CCR nr. 50/2025 publicată în Monitorul Oficial al României.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. la data de 10 mai 2025 (f1, ds 2041/207/2022/R) a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și celorlalte părți din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 12 iunie 2025.

Prin cererea scrisă, recurentul inculpat a invocat încetarea procesului penal, cu referire la decizia CCR nr. 50/2025 publicată în Monitorul Oficial al României în data de 11.04.2025 și de la care a considerat că în termen de 30 de zile poate declara recurs în casație împotriva deciziei nr. 532 din 22.04.2024 a Curții de Apel Craiova, apreciind că hotărârea prin care a fost menținută soluția de condamnare pentru infracțiunea de tulburare a liniștii și ordinii publice, prevăzută de art. 371 din C. pen., este netemeinică și nelegală.

Având în vedere că cererea de recurs în casație a fost declarată la data de 10.05.2025, fiind transmisă prin email, la aceeași dată, recurentul inculpat a apreciat că este respectat termenul legal de 30 zile de la publicarea în Monitorul Oficiat a Deciziei CCR nr. 50/2025, respectiv în data de 11.04.2025.

Cererea de recurs în casație vizează incidența cazului prevăzut de îndeplinirea termenului de prescripție la data de 31.03.2024, pentru fapta din data de 31.03.2019, iar hotărârea Curții de Apel Craiova a fost pronunțată în data de 22.04.2024.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din data de 22 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Astfel, recurentul inculpat A. a mai formulat anterior o cerere de recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din 22.04.2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, cerere care a format obiectul dosarului nr. x/2022, soluționat prin încheierea nr. 678/RC din 05 noiembrie 2024.

În cuprinsul cererii anterioare, recurentul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen., fără să facă referire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care excludea inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal și fără să invoce excepția de neconstituționalitate a acestor din urmă dispoziții legale anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025.

Deopotrivă, deși în cuprinsul cererii de recurs în casație, inculpatul A. a invocat faptul că mijlocul procesual de apărare a drepturilor și intereselor acestuia a fost conferit abia la data de 11.04.2025, data publicării deciziei nr. 50/2025, solicitându-se ca termenul de 30 de zile să se raporteze la această dată, se impune precizarea că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, în acest sens fiind dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României -"De la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor".

Astfel, decizia Curții Constituționale nr. 50/2025 produce efecte în ceea ce privește cauzele în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căii de atac extraordinare de atac, în ceea ce privește cauzele viitoare, precum și în toate cauzele în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., până la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei. În aceste condiții, când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate se apelează la calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârii pronunțate.

În aceste condiții, calea extraordinară de atac promovată de recurentul inculpat A. și întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. ar fi putut fi analizată doar în situația în care termenul de recurs în casație nu ar fi fost expirat la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional și doar dacă nu era incidentă ipoteza prevăzută de art. 438 alin. (3) din C. proc. pen.

A admite formularea unui nou recurs în casație în situația modificării unui caz de casare, ar însemna o încălcare a principiului securității raporturilor juridice, fără o justificare generată de necesitatea respectării dreptului la un proces echitabil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din data de 22 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022 nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, fiind promovat cu încălcarea prevederilor art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., îl va respinge ca inadmisibil.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 532/2024 din data de 22 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2025.