Decizia nr. 813/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cale de atac împotriva încheierii nr. 427/2025 a Curții de Apel București

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 427/CP din 04 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București - secția I penală, între altele, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 328 alin. (1) teza a-II-a C. proc.

pen., formulată de contestatorii inculpați A. și B.. Pentru a dispune această soluție, Curtea de Apel București - secția I penală, a arătat că, potrivit art. 29 alin. (1), (2), (3) și 5 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. S-a reținut că, potrivit art. 328 alin. (1) teza a-II-a C. proc. pen., rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior.

Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rechizitoriul este verificat de procurorul-șef de secție, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestați, verificarea se face de urgență și înainte de expirarea duratei arestării preventive. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, în raport cu excepția de neconstituționalitate invocată de inculpații A., B., nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale. Deși excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în procedura de cameră preliminară, în fața instanței de control judiciar de inculpații contestatori A. și B. și vizează neconstitutionalitatea unor dispoziții legale în vigoare, s-a apreciat că nu este îndeplinită și condiția existentei legăturii cu soluționarea cauzei.

Sub acest aspect, Curtea a notat că inculpații au considerat că procurorul ierarhic superior nu a avut timpul fizic necesar pentru a verifica în mod corespunzător actul de sesizare a instanței, conform art. 328 alin. (1) teza a-II-a C. proc. pen., aspect invocat și în cadrul cererilor și excepțiilor formulate în procedura de cameră preliminară și calea de atac exercitată, ce au format obiectul cauzei. Instanța a apreciat, însă, că autorii excepției de neconstituționale, urmăresc completarea/modificarea art. 328 alin. (1) teza a-II-a C. proc. pen., în sensul prevederii exprese a unui termen/interval de timp, înainte de sesizarea instanței de judecată, în care procurorul ierarhic superior să își îndeplinească obligația prevăzută de textul de lege considerat de cei doi inculpați neconstituțional.

Din această perspectivă, s-a arătat că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. A mai fost subliniat că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că sesizarea Curții Constituționale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepția invocată, se solicită constatarea neconstituționalității unei prevederi dintr-o lege, iar nu și atunci când se tinde la modificarea sau completarea acesteia, aspect care este de competența exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a statului, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituția României.

În acest sens, s-a arătat că prin decizia nr. 954/2009 a Curții Constituționale, a fost respinsă ca inadmisibilă o excepție de neconstituționalitate prin care se solicita modificarea unui text de lege, reținându-se, în esență, că astfel de critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pentru argumentele arătate, Curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 328 alin. (1) teza a-II-a C. proc.

pen., formulată de contestatorii inculpați A. și B.. Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate din cuprinsul acestei încheieri au formulat recurs, inculpații A. și B., la data de 05 iulie 2025. Prin motivele de recurs formulate în scris și susținute oral, cei doi recurenți au arătat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen.. au legătură cu cauza și, ca atare, cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă. Deopotrivă, au susținut că textul de lege criticat este lipsit de claritate și contravine prevederilor art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12) și art. 24 alin. (1) din Constituție.

Examinând recursurile formulate de inculpații A. și B., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se precizează că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume: - excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă; - excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare; - excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; - excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de A. și B., în calitate de contestatori inculpați, într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel București, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen.., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză, prin prisma motivelor de neconstituționalitate invocate.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate. Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen.., referitoare la lipsa indicării în textul legal a unui interval de timp în care să se verifice rechizitoriului sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic-superior celui care a întocmit actul de inculpare, nu ar avea vreun efect asupra soluționării cererilor și excepțiilor invocate de autorii excepției de neconstituționalitate în camera preliminară.

Raportat la motivele de recurs formulate de cei doi recurenți inculpați și conținutul cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, prin care aceștia au susținut că luând în calcul gradul de complexitate al cauzei, verificarea, din partea procurorului ierarhic superior, a fost pur formală, prin acceptarea per se a prezumției de legalitate și temeinicie a rechizitoriului realizat de procurorul de caz, împrejurare ce încalcă prevederile art. 328 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen.., în condițiile în care verificarea s-a realizat într-un interval scurt de timp, Înalta Curte constată că se urmărește un rezultat ce nu concordă cu scopul reglementării excepției de neconstituționalitate întrucât, în realitate, nu s-a formulat o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a prevederilor art. 328 C. proc.

pen.., ci, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, recurenții tind la completarea și modificarea acestor dispoziții legale, în sensul dorit de aceștia și anume - reglementarea unei proceduri de verificare a legalității și temeiniciei rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior prin care să se indice explicit un interval de timp în care acesta să se realizeze.

Or, modificarea sau completarea normei legale, reprezintă o atribuție care nu este conferită Curții Constituționale, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". În consecință, este evident că solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate arătată nu a fost determinată pentru examinarea unei eventuale contradicții concrete a textului criticat pentru neconstituționalitate cu prevederile legii fundamentale, ci este o încercare de a transfera, în mod artificial, competența exclusivă a Parlamentului, unica autoritate legiuitoare, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituția României, în sarcina instanței de contencios constituțional.

Textul de lege criticat a mai fost supus examenului de constituționalitate anterior. Astfel, prin decizia nr. 641 din 19.10.2021 (publicată în M.Of. nr. 1204 din 20 decembrie 2021) Curtea Constituțională a reținut că soluția juridică reprezentată de art. 328 alin. (1) tezele a doua și a treia din C. proc. pen. "constituie opțiunea legiuitorului, conform politicii sale penale, opțiune exercitată conform dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acestea."- paragraful 24. Înalta Curte notând și faptul că, scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională, constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel București - secția I penală, este legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații A. și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen., din cuprinsul încheierii nr. 427/CP din 04 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București - secția I penală. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurenții la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În conformitate cu art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 100 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații A. și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen., din cuprinsul încheierii nr. 427/CP din 04 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București - secția I penală. Obligă recurenții inculpații la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 100 RON, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2025.