ÎCCJ, Secția penală, decizia din 13.11.2025 — recurs în casație împotriva sentinței nr. 91/2024 a Tribunalului Galați

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91 din 8 aprilie 2024 pronunțată de Tribunalul Galați s-au hotărât, printre altele, următoarele: A fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. (faptă din iunie 2018); În temeiul art. 65 și art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., respectiv dreptul a fi profesionist în înțelesul art. 3 alin. (2) C. civ.

sau fondator, asociat, administrator, director ori reprezentant de orice fel în cadrul societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, regiilor autonome, grupurilor de interes economic, societăților europene ori grupurilor europene de interes economic, pe o durată de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi. - 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în formă continuată), prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 256 1 și art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018); - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani (în formă continuată), prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

(faptă din septembrie- octombrie 2018). În temeiul art. 86 5 în referire la art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr. 949/A/30.10.2020 a Curții de Apel Galați) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (faptă din august 2009- iunie 2010). În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. (b) C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele anterior menționate, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, sporită cu 2 ani și 10 luni închisoare, în final, 6 ani și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. (g) C. pen., respectiv dreptul a fi profesionist în înțelesul art. 3 alin. (2) C. civ. sau fondator, asociat, administrator, director ori reprezentant de orice fel în cadrul societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, regiilor autonome, grupurilor de interes economic, societăților europene ori grupurilor europene de interes economic, pe o durată de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi. În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă finală durata reținerii (14.11.2018 - 15.11.2018) și a arestului la domiciliu de la 15.11.2018 la 11.02.2019.

Prin aceeași hotărâre s-au pronunțat soluții și cu privire la inculpații: B., C., S.C. D. S.A. Galați, S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L. Galați. În temeiul art. 1357 alin. (1) C. civ. au fost obligați, în solidar, inculpații A., C. și B. la plata următoarelor sume: 2.923.600 RON către partea civilă S.C. G. S.R.L.; 54.046,95 RON către partea civilă I.I. H. și 5.881,9 RON către partea civilă S.C. I. S.R.L. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile deținute în tot sau în parte de inculpații A., C. și B.. În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de câte 10.000 RON fiecare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel, printre alții, inculpatul A.. Prin decizia penală nr. 763/A din 2 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 91 din 8 aprilie 2024 a Tribunalului Galați, s-a desființat, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare: S-au înlăturat din sentința penală dispozițiile referitoare la inculpatul A. privind condamnarea pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., contopirea pedepselor și stabilirea pedepselor rezultante principale, complementare și accesorii și obligarea, în solidar, la plata despăgubirilor către părțile civile I.I.

H. și I. S.R.L. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. f) teza a II-a C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. (încadrare stabilită prin încheierea de ședință din data de 16.01.2025 - faptă din iunie 2018 - 14.11.2018), ca urmare a prescripției răspunderii penale. S-au menținut dispozițiile de condamnare a inculpatului A. la pedepsele de: - 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 256 1 C. pen., înlăturându-se disp.

art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018); - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani (în formă continuată), prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. (a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din septembrie- octombrie 2018). S-a menținut dispoziția privind anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr. 949/A/30.10.2020 a Curții de Apel Galați) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. (c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

din 1969 (faptă din august 2009- iunie 2010), potrivit art. 86 5 în referire la art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969. În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. (b) C. pen. s-au contopit pedepsele anterior menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 10 luni închisoare [(3 ani și 6 luni + 2 ani)/3], în total inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare. S-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și a arestului la domiciliu de la 14.11.2018 la 11.02.2019. S-au redus de la 2.923.600 RON la 2.921.797,78 RON, despăgubirile civile la care au fost obligați, în solidar, inculpații A., C. și B. către partea civilă S.C.

G. S.R.L. În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. s-au lăsat nesoluționate acțiunile civile exercitate de părțile civile I.I. H. și S.C. I. S.R.L. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, sub aspectul împrejurărilor de interes pentru soluționarea prezentei căi extraordinare de atac, în esență, că, pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani închisoare aplicate inculpatului A., în primă instanță, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și spălare de bani, au fost corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 74 C. pen., nejustificându-se reducerea acestora chiar dacă (în apel) s-a înlăturat forma continuată în cazul infracțiunii de înșelăciune.

În acest context, constatând și că faptele pentru care inculpatul A. a fost condamnat în cauză au fost descoperite pe parcursul termenului de supraveghere pe durata căruia s-a suspendat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acestuia anterior, prin sentința penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr. 949/A/30.10.2020 a Curții de Apel Galați) pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, instanța de apel, confirmând legalitatea măsurii anulării suspendării executării pedepsei anterior menționate, a procedat, potrivit art. 97 alin. (1) C. pen., la contopirea tuturor celor trei pedepse conform dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni.

Ca urmare, în baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. (b) C. pen. a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 10 luni închisoare [(3 ani și 6 luni + 2 ani)/3], dispunând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare în regim de detenție. **** Împotriva deciziei penale nr. 763/A din 2 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat recurs în casație, printre alții, inculpatul A., prin avocat J., invocând cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În argumentarea acestuia, apărarea a arătat, în esență, că întrucât cele două infracțiuni pentru care recurentul a fost condamnat definitiv în cauză au fost comise în anul 2018 (s-au epuizat la 14.11.2018), iar nu înăuntrul termenului de 4 ani de supraveghere a suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată [pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

din 1969 (faptă din august 2009- iunie 2010)] prin sentința penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr. 949/A/30.10.2020 a Curții de Apel Galați), care a început să curgă la data de 30.10.2020 și s-a epuizat la data de 30.10.2024, instanța de apel a menținut în mod nelegal dispoziția de anulare a acestui beneficiu și a inclus pedeapsa anterior menționată în procesul de contopire, ceea ce a condus la stabilirea unei pedepse principale rezultante în alte limite decât cele legale. Apărarea a mai arătat că, în plus, contopirea pedepselor s-a realizat în baza dispozițiilor noului C. pen., cu ignorarea principiului fundamental al legii penale mai favorabile, care ar fi impus ca aceasta să se realizeze conform C. pen.

din 1969 - ca lege mai favorabilă în materia contopirii pedepselor întrucât, conform dispozițiilor acestui cod, sporul aplicat era facultativ și, în niciun caz, în speță, acesta nu ar fi depășit 1 an. Pentru argumentele prezentate, apărarea a solicitat admiterea recursului în casație, cu consecința casării, în parte, a deciziei penale recurate și a reindividualizării pedepsei rezultante conform legii penale mai favorabile, ca urmare a înlăturării nelegalităților invocate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală, la data de 22 august 2025, sub nr. x/2019. Constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) C. proc.

pen. și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., dar și pe cea prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., prin încheierea nr. 639/RC din 16 octombrie 2025, Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis-o în principiu, pentru argumentele precizate în cuprinsul respectivei încheieri.

La termenul fixat pentru dezbaterea recursului în casație pe fond, 13 noiembrie 2025, apărătorul ales al recurentului inculpat A. a restrâns sfera criticilor formulate în recurs în casație (și în raport de care a fost admisă în principiu calea extraordinară de atac) exclusiv la cele vizând tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni reținute în sarcina inculpatului - invocat ca fiind rezultatul unei greșite stabiliri a legii penale mai favorabile, precizând că măsura instanței de apel de menținere a anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare de 2 ani închisoare este corectă, pedeapsa de referință fiind în mod just inclusă în mecanismul contopirii. Concluziile formulate în acest sens de apărătorul recurentului inculpat, precum și cele ale apărătorului ales al intimatei părți civile S.C.

G. S.R.L Brăila și reprezentantului Ministerului Public asupra căii extraordinare de atac sunt fidel detaliat redate în practicaua prezentei decizii. Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege. Dispozițiile art. 433 C. proc. pen.

reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen. În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege". Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală. Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.

În aceste coordonate, evaluând criticile formulate de inculpatul A. în actualul cadru procesual, Înalta Curte reține următoarele: Tratamentul sancționator aplicat recurentului inculpat A. în cauză este cel aferent unei pluralități de infracțiuni în structura căreia intră: - o infracțiune comisă anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. (c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (faptă din august 2009- iunie 2010), pentru care, prin sentința penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr. 949/A/30.10.2020 a Curții de Apel Galați), a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, în condițiile art. 86 1 C. pen.

din 1969, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și - două infracțiuni comise după data de 1 februarie 2014, respectiv infracțiunile de înșelăciune calificată, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 256 1 C. pen. și spălare de bani (în formă continuată), prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. (a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., săvârșite în perioada septembrie- octombrie 2018, pentru care a fost condamnat definitiv în prezenta cauză.

În cronologia lor, fiind săvârșite (în perioada septembrie- octombrie 2018) anterior rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate recurentului pentru fapta comisă anterior anului 2014, dar descoperite pe durata termenului de supraveghere, faptele pentru care acesta a fost condamnat definitiv în prezenta cauză (după expirarea aceluiași termen la data de 29 octombrie 2024) au ca efect, în condițiile art. 97 alin. (1) C. pen. (care a preluat conținutul art. 86 5 raportat la art. 85 din C. pen. din 1969), anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 481/28.11.2019 a Tribunalului Galați și aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni.

Fără a contesta acest algoritm, apărarea recurentului inculpat A. susține, în actualul cadru procesual, că pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni stabilită în sarcina acestuia prin aplicarea regulilor privind concursul de infracțiuni este nelegală, întrucât contopirea celor trei pedepse s-a realizat în baza dispozițiilor noului C. pen., cu ignorarea principiului fundamental al legii penale mai favorabile, care ar fi impus ca aceasta să se realizeze conform C. pen. din 1969 - ca lege mai favorabilă în materia contopirii pedepselor. Susținerile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

Tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni în structura căreia intră atât fapte comise anterior datei de 1 februarie 2014 și pentru care pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă, cât și ulterior datei de 1 februarie 2014, este guvernat de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., potrivit cărora: "Tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă." Aceste dispoziții tranzitorii stabilesc, prin urmare, cu titlu imperativ, că legea aplicabilă tratamentului sancționator al unei pluralități de infracțiuni de tipul celei incidente în cauză este întotdeauna legea nouă, sub imperiul căreia respectiva pluralitate de infracțiuni și-a desăvârșit configurația.

Această interpretare a normei tranzitorii invocate corespunde dezlegării de principiu date de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul mecanismului hotărârii prealabile prev. de art. 477 alin. (3) C. proc. pen., prin Decizia nr. 7 din 2 martie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 5 aprilie 2016), prin care s-a stabilit că, "în aplicarea dispozițiilor art. 5 din C. pen., în cazul pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea unor infracțiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracțiuni comise după intrarea în vigoare a noului C. pen., pentru infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014, se va aplica legea penală mai favorabilă - identificată ca fiind legea veche sau legea nouă -, iar pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul legii penale noi, precum și pentru tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3 din C. pen.

și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen..". În considerentele acestei decizii s-a arătat că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. "oferă soluții de aplicare a legii penale pentru toate formele pluralității de infracțiuni (concurs, recidivă, pluralitate intermediară), dacă cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă. În aceste cazuri, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. (…), pentru infracțiunile săvârșite sub legea veche se vor stabili pedepse potrivit legii penale mai favorabile, iar pentru infracțiunea ori infracțiunile din structura pluralității săvârșite sub legea nouă se aplică legea nouă, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni fiind dat tot de legea nouă.

Această interpretare respectă deopotrivă prevederile art. 3 din C. pen. (activitatea legii penale), dar și dispozițiile art. 5 din C. pen.

(aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei), Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, respectiv art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care permit ca, pentru infracțiunile săvârșite sub legea veche, să se stabilească pedeapsa în raport cu legea penală mai favorabilă." Corelativ, prin Decizia nr. 12 din 25 aprilie 2017 pronunțată în cadrul aceluiași mecanism (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 412 din 31 mai 2017), Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "dezlegarea dată astfel chestiunii tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni în structura căreia intră atât fapte comise anterior, cât și fapte comise ulterior datei de 1 februarie 2014, are aplicabilitate generală, fiind incidentă în toate situațiile de pluralitate, indiferent de momentul în care se constată existența acesteia (în timpul judecării unora dintre infracțiunile componente, a tuturor acestora sau, după caz, după rămânerea definitivă a hotărârilor succesive) ori de modalitatea de individualizare a executării pedepsei inițial dispuse (suspendare sau executare efectivă).

Faptul că existența pluralității se constată ulterior anulării beneficiului suspendării sub supraveghere dispuse prin hotărâri definitive ori independent de o atare măsură nu are semnificație sub aspectul problemei de drept substanțial analizate, ci asupra unor elemente colaterale, ce țin doar de particularitățile procedurii parcurse." În contextul acestor considerente teoretice, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare stabilită în sarcina recurentului inculpat A. ca efect al contopirii, în condițiile art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. (b) din C. pen. în vigoare, a pedepsei anterioare de 2 ani închisoare [urmare a aplicării disp.

art. 97 alin. (1) C. pen..] și a pedepselor definitive aplicate în cauză, de 4 ani închisoare și, respectiv, de 3 ani și 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 10 luni închisoare [(3 ani și 6 luni + 2 ani)/3], este rezultatul unei corecte aplicări a dispozițiilor legale precitate, care reglementează tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni în structura căreia intră atât fapte comise anterior datei de 1 februarie 2014 și pentru care pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă, cât și fapte comise ulterior datei de 1 februarie 2014. Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate de inculpatul A. în actualul cadru procesual, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 763/A din data de 2 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Urmare acestei soluții, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 763/A din data de 2 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2025.