Decizia nr. 521/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cerere de strămutare

Deliberând asupra cererii formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2025 al Curții de Apel București - secția I Penală, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală la data de 18 noiembrie 2025, sub dosar nr. x/2025, petenta A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel București, susținând că există suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei.

În argumentare, petenta A., în esență, a arătat că suspiciunea rezonabilă este generată de înregistrarea multiplă a unei singure acțiuni, repartizarea nealeatorie, obligarea la cheltuieli de judecată nejustificate și care nu au fost raportate la durata procesului, complexitatea cauzei, existența contradicțiilor în motivarea deciziilor respective, nesoluționarea cererilor formulate, neadministrarea probelor solicitate, tergiversarea so­luționării cauzelor, stabilirea unor termene scurte, în intervalul cărora petenta să nu poată să-și îndeplinească obligațiile stabilite în sarcina acesteia. A mai arătat faptul că judecătorii care îi soluționează aceste cereri pro­vin de la instanțe subordonate Curții de Apel București sau Tribunalului București, fiind creat un precedent în a-i fi respinse, în mod abuziv, toate cererile formulate.

A adăugat și faptul că dosarele sunt soluționate având vicii de procedură, cu încălcarea prevederilor CEDO, ale C. proc. pen., precum și că a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată într-un cuantum exagerat, pentru a o descuraja să se mai adre­seze instanțelor judecătorești, la data prezentei prejudiciul ajungând la suma de 30.000 euro. Petenta a solicitat admiterea cererii de strămutare, apreciind că strămutarea cauzei reprezintă instrumentul juridic prin care cere­rea acesteia va fi judecată în mod echitabil, obiectiv, în raport de dispozițiile art. 6 CEDO.

Prin informațiile transmise la dosarul cauzei, în raport cu motivele invocate în cuprinsul cererii de strămutare, s-a menționat că strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate cu referire la judecarea cauzei, în privința judecătorilor instanței sesizate.

Cele două cazuri de strămutare prevăzute de lege se raportează, pe de o parte, la existența unei suspiciuni rezonabile că imparția­litatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților, fiind necesar ca toți judecătorii unei instanțe să se afle în mod evident într-o stare de incompatibilitate sau să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la riscul de parțialitate a acestora, care trebuie să rezulte din împrejurările de fapt sau de drept ale cauzei ori ținând seama de calitatea părților, iar pe de altă parte, la existența unui pericol de tulburare a ordinii publice.

Cu referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate sub acest aspect nu joacă un rol determinant, ci tre­buie să fie justificat în mod obiectiv (CEDO, Decizia din 20 octombrie 2009, cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina).

Existența imparțialității, în sensul conferit de articolul 6 paragraful 1, se determină, pe de o parte, prin aplicarea unui test subiectiv, constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, pe de altă parte, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauza respectivă (hotărârea De Cubber contra Belgiei, par. 24). În ceea ce privește aspectul subiectiv, în jurisprudența Curții este afirmat în mod con­stant principiul că imparțialitatea personală a unui magistrat se prezumă până la proba contrară (hotărârea Gajewski contra Poloniei, par. 41), acesta trebuind să fie conside­rat liber de orice opinii personale sau prejudecăți (hotărârea Kyprianou împotriva Ci­prului, par. 119). Aplicând testul obiectiv în cauzele cu care a fost sesizată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, deși imparțialitatea personală a unui magistrat se prezumă până la proba contrară, în analizarea criteriului obiectiv va tre­bui determinat dacă, în afara conduitei personale a judecătorului, există fapte dove­dite, de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea acestuia, reținându-se că, în această privință, chiar și aparențele pot căpăta o anumită importanță (hotărâ­rea Morel împotriva Franței, par. 42). Așadar,

s-a constatat că motivele invocate nu se subsumează, nici măcar din punct de vedere teoretic, motivelor de strămutare enumerate de textul de lege, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru strămutarea cauzei, nefiind invocate și neexistând elemente concrete din care să rezulte indicii conform cărora imparțialitatea judecătorilor poate fi afectată de împrejurările cauzei, ori de calitatea părților și lipsind, totodată, orice indiciu cu pri­vire la o potențială tulburare a ordinii publice.

În acest sens, evaluarea actelor de la dosarul cauzei nu relevă nicio împrejurare sau circumstanță obiectivă sau subiectivă care să fie de natură a aduce atingere im­parțialității judecătorilor Curții de Apel București, iar calitatea părților nu este una care să afecteze premisele înfăptuirii, de o manieră optimă, a actului de justiție, iar, la acest moment, nici la nivel teoretic, nu se decelează aspecte care să releve exerci­tarea vreunei presiuni asupra magistraților învestiți cu soluționarea cauzei, fiind pre­zervate toate garanțiile de independență și imparțialitate a acestora. Sub aspectul unui pericol de tulburare a ordinii publice, s-a constatat lipsa ori­cărui element sau indiciu care să determine oportunitatea unei atare analize.

În consecință, s-a apreciat că nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității generice a corpului de judecători ai Curții de Apel București sau la concluzia că, pe rolul acestei instanțe, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil, ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice, astfel încât se apreciază că nu există mo­tive legale și temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare. Analizând cererea formulată de petenta A., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982). Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria).

În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei). Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de nepărtinire, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice. Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că solicitarea formulată de petenta A. vizează existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel București este afectată de împrejurările cauzei, petenta dorind strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad. Înalta Curte constată că afirmațiile petentei referitoare la lipsa de independență și de imparțialitate a judecătorilor, nu sunt susținute de elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității judecătorilor din cadrul Curții de Apel București.

Imparțialitatea judecătorilor nu poate fi pusă la îndoială decât în măsura în care este învederată o anumită suspiciune de natură să creeze o îndoială pentru orice observator obiectiv. Prin urmare, vizează o lezare a obiectivității sau imparțialității judecătorilor unei instanțe care prezintă o existență de natură concretă la momentul formulării cererii de strămutare, iar nu o eventualitate. Suspiciunea exprimată de către petenta A. cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel București are, în realitate, valoarea unei simple alegații, ce nu este confirmată de un minimum de date obiective care să susțină o atare temere și să legitimeze eventuala strămutare a cauzei.

Nemulțumirile petentei astfel cum au fost exprimate în cererea formulată, nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza în prezent. Ca atare, în lipsa unor elemente concrete, împrejurările invocate de petenta A., respectiv repartizarea nealeatorie, respingerea cererilor formulate, obligarea la cheltuieli de judecată, nesoluționarea cererilor, neadministrarea probatoriului, tergiversarea, stabilirea unor termene scurte, nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel București și în aceste condiții, nu se poate reține că la nivelul acestei instanțe nu ar exista condiții pentru respectarea garanțiilor inerente unui proces echitabil.

Înalta Curte reamintește că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina) Cu alte cuvinte, pentru a determina existența, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanțe, punctul de vedere al celui care se îndoiește de imparțialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a ști dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei). Astfel, argumentele invocate de către petenta A. antamează, în realitate, chestiuni ce privesc, înseși legalitatea măsurilor procesuale, precum și modul de desfășurarea al procesului penal.

Or, nemulțumirile petentei au semnificația unor veritabile critici aduse legalității soluțiilor dispuse în plan procesual sau substanțial, iar astfel de critici pot constitui temeiuri pentru promovarea căilor de atac și nicidecum nu pot fi examinate în procedura de soluționare a cererii de strămutare. În acest din urmă demers procesual, instanța poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petentă cu privire la imparțialitatea judecătorilor, fără a fi abilitată să cenzureze - explicit sau implicit - legalitatea măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului. Pe de altă parte, argumentele prezentate de petenta A. în cererea formulată au un caracter general, încadrându-se doar la nivel formal în temeiurile prevăzute de art. 71 din C. proc.

pen., motiv pentru care, se apreciază că nu conțin elemente de natură a indica o posibilă afectare a imparțialității judecătorilor instanței. Concluzionând, în raport cu prevederile art. 71 din C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părților și obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor Curții de Apel București care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2025 al Curții de Apel București - secția I Penală. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2025 al Curții de Apel București - secția I Penală. Obligă petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 decembrie 2025.