ÎCCJ, Secția penală, decizia din 22.01.2026 — cale de atac împotriva sentinței nr. 38/2025 a Tribunalului Covasna

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 38 din data de 17.06.2025, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2024, s-au hotărât următoarele: În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. , cetățean român și maghiar, necăsătorit, studii superioare postuniversitare, cercetător chimist, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals informatic, prevăzută de art. 325 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 38 alin. (1) din C. pen. (faptă săvârșită la data de 24.07.2021, 5 acte materiale). În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc.

pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni nelegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (faptă săvârșită în perioada 17.10.2020-16.11.2021, persoană vătămată B.). În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (faptă săvârșită la data de 19.10.2020, persoană vătămată B.). În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc.

pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (faptă săvârșită la data de 22.10.2020, persoană vătămată B.). În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de transferul neautorizat de date informatice, prevăzută de art. 364 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (faptă săvârșită în perioada 22.10.2020-19.05.2021, persoană vătămată B.). În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. rap.

la art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, însumând 3 ani închisoare, și anume 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen. În baza art. 93 alin. (1) din C. pen.

a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Harghita, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, ce va fi stabilit de Serviciul de Probațiune Harghita.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze 100 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Gheorgheni, al Stației de Ambulanță Gheorgheni sau al altei instituții din subordinea Consiliului Județean Harghita, ce va fi stabilită de Serviciul de Probațiune. În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor impuse sau al comiterii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. a constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore, de la data de 09.01.2024 și până la 10.01.2024 și supus măsurii controlului judiciar din data de 10.01.2024 până la 04.10.2024. În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 19 alin. (1), (4) și (5) din C. proc. pen., art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 1349 C. civ., art. 1357 și urm. C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B., cu domiciliul în jud. Covasna, și, în consecință, a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale. A respins acțiunea ca neîntemeiată pentru restul pretențiilor formulate.

Prin decizia penală nr. 692/Ap din 01 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul A. și partea civilă B. împotriva sentinței penale nr. 38 din data de 17.06.2025, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2024, pe care o menține. Împotriva deciziei penale nr. 692/Ap din 01 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, recurentul inculpat A. a declarat recurs în casație. La data de 16.12.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., prin apărător ales. Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc.

pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare: Recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel. Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare, în conformitate, cu dispozițiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită. Cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura apărătorului ales al inculpatului care a formulat calea de atac. În ceea ce privește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., inculpatul A. a indicat în cuprinsul motivelor de recurs în casație temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc.

pen. și motivarea acestuia. În acest sens, a menționat că a fost condamnat pentru fals informatic și acces ilegal la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, urmat de transferul neautorizat de date informatice în condițiile în care: - în privința acuzației de fals informatic, nu a fost studiat cadrul contractual care conferă inculpatului dreptul și obligația de a presta servicii informatice către C. S.R.L.

(si nu invers), care includ si testări de platforme informatice; - nu a fost stabilită paternitatea datelor transferate, respectiv nu au fost stabilite drepturile de proprietate intelectuală asupra datelor care fac obiectul cauzei, nu a fost studiat cadrul contractual și nici cel informal de colaborare în cadrul "echipe de cercetare" din Sfântu Gheorghe; - nu a fost luată în considerare proba cheie în prezenta cauză care demonstrează că accesul, respectiv transferul de date de pe calculatorul ASUS s-a efectuat cu drept, pe baza consimțământului exprimat, prin schimbul de mesaje D. între E. si F. depus în traducere autorizată la dosar al numitului B. pentru transferul de date; - nu s-a determinat cine, când si cu ce scop ar fi creat pentru firma Ab Initio, ilegal, utilizatorii (user-i) cu putere de administrator "office", "beata" si "istva"; - nu a fost audiată coasociata-administrator Ab Initio, G., soția lui B.; - nu au fost percheziționate toate calculatoarele și serverele, metode prin care s-ar fi putut determina activitatea ilicită, fără drept a numitului B. și prepușilor acestuia pe echipamentele Ab Initio.

A precizat că întregul dosar este construit pe reprezentarea greșită a calității părților în societatea Ab Initio, cărei îi aparțin sistemele informatice care fac obiectul cauzei. Din punct de vedere legal, în anul 2020, B. nu avea niciun drept legal de a se atinge de orice element al patrimoniului firmei Ab Initio și nu avea dreptul de a se subroga nici în drepturile si obligațiile societare ale soției și/sau în drepturile vreunui organ de cercetare învestit să efectueze vreo percheziție asupra unui sistem informatic Ab Initio. În cuprinsul cererii a descris faptele denunțătorului B. care, în opinia sa, sunt de natură penală și ar fi trebuit cercetate. A apreciat că niciuna din acuzații nu este probată, nu exista nicio probă materială, directă și niciun martor care să fi asistat la faptele descrise în cuprinsul rechizitoriului.

A arătat că nu este întrunită nici latura subiectiva- lipsește intenția infracțională de a produce efecte juridice - și nici latura obiectivă a infracțiunii de fals informatic, întrucât așa zisele teste false nu au produs efecte juridice dar nici nu puteau produce efecte juridice, pentru că nu era necesară prezentarea unui test negativ privind infecția cu SARS Cov 2 pentru a intra pe teritoriul Bulgariei. Or, dacă documentul este modificat dar nu este folosit pentru a înșela sau pentru a crea efecte legale false, și nu există intenția de a induce în eroare, atunci modificarea nu este considerată un fals informatic. Cu privire la infracțiunea de operațiuni nelegale cu dispozitive sau programe informatice, prev. de art. 365 alin. (2) din C. pen.

a menționat că nu întrunește cerințele care intră în definiția legală a infracțiunii, pentru că existența/inexistența infracțiunii depinde de existența/inexistența scopului deținerii unui program informatic.

În acest sens, a arătat că, singurul cont legitim cu putere de administrator creat pe Desktopul H., seria x este "tonyz", iar contul "istva" (user simplu) este absolut subordonat acestuia, orice modificări ulterioare efectuate la acesta reprezentând o extindere de drepturi ilegitima, prin abuz de încredere si cu atât mai mult crearea de alte conturi nelegitime, fără consimțământul directorului de proiect singurul responsabil legal pentru derularea proiectului bazat pe teza sa de doctorat si singurul îndrituit să aloce resursele obținute prin proiect, în toate fazele acestuia, inclusiv în faza de durabilitate, încheiată la începutul anului 2022. Or, este o eroare de logică elementară pentru a se considera că singurul utilizator legitim, cu putere de administrator, al unui calculator "își creează acces nelegitim la propriul sistem informatic". A precizat că nu este îndeplinită niciuna din cerințele laturii obiective si subiective a infracțiunii prevăzute de art. 365 alin. (2) C. pen., programul I. achiziționat legal de A. nu a fost deținut fără drept, acesta fiindu-i necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor sale de protecție a propriului cont de administrator pe sistemele informatice.

În ceea ce privește sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurent, aceasta vizează acele situații în care, fie nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința cărora a operat dezincriminarea. Din motivarea acestui caz de recurs în casație, Înalta Curte constată că pe această cale se urmărește reaprecierea materialului probator, a situației de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel, solicitându-se o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, aspecte care nu pot fi analizate în recurs în casație.

Analiza probatoriului, cu accent pe forța probantă a mijloacelor de probă, pentru a susține vinovăția sau lipsa acesteia și netemeinicia deciziei instanței de apel, nu se poate realiza în procedura pendinte. Astfel, în condițiile în care, inculpatul A. critică situația de fapt reținută de instanța de apel, argumentația acestuia bazându-se pe presupusele contradicții factuale ce ar exista în cuprinsul probatoriului administrat în cauză, precum și latura subiectivă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, motivele de recurs nu pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. Față de aceste considerente, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul Antal Zoltán împotriva deciziei penale nr. 692/Ap/01.10.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel Brașov, secția Penală. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de petentul Antal Zoltán împotriva deciziei penale nr. 692/Ap/01.10.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel Brașov, secția Penală. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2026.