ÎCCJ, Secția penală, decizia din 18.02.2026 — cale de atac împotriva sentinței nr. 1427/2025 a Judecătoriei Brașov

Asupra cererii de recurs în casație de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1427 din data de 14.08.2025 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2024, s-au hotărât următoarele: În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cetățean român, recidivist postexecutoriu, încarcerat în Penitenciarul Codlea, la pedeapsa închisorii de 1 an și 9 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (5) din C. pen. (fapta din 04.06.2022). În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc.

pen., a fost achitat inculpatul A. pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. (fapta din 04.06.2022). În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 247/14.02.2023 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 430/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov, prin care i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare.

S-a descontopit pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 247/14.02.2023 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 430/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv: - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, în stare de recidivă postexecutorie (2 acte materiale din 15/16.08.2022 și 16/17.08.2022); - 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, în stare de recidivă postexecutorie (2 acte materiale din 07/08.09.2022).

În temeiul art. 40 alin. (1) raportat la art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea de 3 ani, 2 ani și 6 luni și 1 an și 9 luni, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din suma pedepselor de 2 ani și 6 luni și 1 an și 9 luni (4 ani și 3 luni închisoare), respectiv 1 an și 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare. În temeiul art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare perioada executată, respectiv din 17.05.2023, la zi. În temeiul art. 404 alin. (1) lit. a) din C. proc.

pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu, din data de 08.09.2022 la 01.02.2023. A fost anulat MEPÎ nr. 337/15.07.2023, emis în baza sentinței penale nr. 247/14.02.2023 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 430/15.03.2023. Au fost menținute dispozițiile din sentința penală nr. 247/14.02.2023 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 430/15.03.2023, care nu sunt contrare prezentei sentințe penale. S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei sentințe penale, la rămânerea definitivă a acesteia.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON aferentă urmăririi penale și suma de 450 RON aferentă judecății și camerei preliminare, corespondent faptei pentru care s-a dispus condamnarea. Împotriva sentinței penale sus menționate a declarat apel inculpatul A., invocând netemeinicia soluției de condamnare dispuse în cauză. În esență, a arătat că nu el este cel care a condus mopedul, ci martorul B., soluția de condamnare bazându-se pe declarații nereale. Prin decizia penală nr. 792/AP din data de 20 noiembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov - secția penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc.

pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1427 din 14.08.2025 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2024, care a fost menținută. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1044 RON, a rămas în sarcina statului și s-a dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiției. Hotărârea anterior menționată a fost comunicată Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, la data de 20 noiembrie 2025 și inculpatului A., la locul de detenție (Penitenciarul Codlea), la data de 25 noiembrie 2025. Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 435 din C. proc.

pen., a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 15 decembrie 2025. Procedura de comunicare a cererii de recurs în casație formulate în cauză a fost îndeplinită, potrivit legii. Prin adresa din data de 12 ianuarie 2026, Curtea de Apel Brașov - secția penală a înaintat dosarul nr. x/2024 instanței supreme, împreună cu dosarele componente și cu recursul în casație declarat de inculpatul A.. Dosarul având ca obiect recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 792/AP din data de 20 noiembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov - secția penală, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală la data de 15 ianuarie 2026, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație fiind stabilit pentru 18 februarie 2026, fără citarea părților, conform art. 440 alin. (1) din C. proc.

pen. La data de 16 februarie 2026, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) din C. proc. pen., magistratul-asistent a întocmit raportul asupra prezentului recurs în casație, care, ulterior, a fost depus la dosar. Înalta Curte, examinând cererea de recurs în casație cu care a fost învestită, constată că nu este admisibilă în principiu, pentru următoarele considerente: Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de verificare a legalității hotărârilor judecătorești definitive. Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, recursul în casație privește exclusiv legalitatea hotărârilor definitive, scopul urmărit fiind acela de respectare a principiului legalității, fără a se putea aduce atingere autorității de lucru judecat.

Exercitarea recursului în casație este limitată în timp, prin legea procesuală stabilindu-se titularii acestei căi de atac, precum și cazurile în care se poate exercita. În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație. Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, Înalta Curte reține următoarele: Cererea de recurs în casație a inculpatului A. a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc.

pen. În ceea ce privește decizia penală nr. 792/AP din data de 20 noiembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - secția penală în dosarul nr. x/2024, aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, în sensul dispozițiilor art. 434 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. De asemenea, au fost respectate dispozițiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul având calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a declara recurs în casație și cele ale alin. (6) al aceluiași articol. Pe de altă parte, cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen. În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc.

pen., se constată că, în cuprinsul cererii formulate de recurentul inculpat A., este indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) și motivarea acestuia. Prin prisma cazului de casare menționat, recurentul a susținut, în esență, că din probele administrate în cauză nu rezultă că a condus mopedul neînregistrat, care, de altfel, nu îi aparținea. Deopotrivă, a opinat că, potrivit legislației în vigoare, respectivul moped este exceptat de la înmatriculare/înregistrare, în contextul în care a fost modificat, fiind propulsat electric și nu putea avea o viteză de deplasare mai mare de 25 km/oră.

În consecință, a solicitat admiterea căii extraordinare de atac promovate, casarea deciziei penale atacate, precum și desființarea sentinței instanței de fond, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare sub aspectul infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (5) din C. pen. (fapta din 04.06.2022). Prin argumentele prezentate, recurentul inculpat tinde, însă, la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt, ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanța de apel, Înalta Curte nefiind abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.

Astfel, din perspectiva îndeplinirii condiției impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că, deși în cuprinsul cererii recurentului inculpat s-a făcut trimitere la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., criticile formulate nu sunt apte să pună în discuție elemente de natură a fi circumscrise, nici măcar formal, cazului de casare invocat sau altor cazuri de casare dintre cele prevăzute expres și limitativ de legiuitor. Recurentul inculpat face referire doar în mod formal la lipsa tipicității obiective a infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen., în realitate, prin motivele de recurs, criticând probatoriul administrat în cauză și solicitând reinterpretarea acestuia, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare.

Față de aspectele învederate, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 792/AP din data de 20 noiembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov - secția penală, nu îndeplinește cumulativ cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 792/AP din data de 20 noiembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - sectia penală, în dosarul nr. x/2024. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2026.