Decizia nr. 631/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență împotriva încheierii nr. 7728/2025 a Judecătoriei Piatra-Neamț

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț, secția civilă, sub nr. x/26.11.2025, petentul BEJ A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628 din data de 22.11.2019, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228 din 24.03.2021 a Curții de Apel Bacău, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, pentru recuperarea drepturilor salariale. În calitate de debitori în dosar sunt Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență. Prin încheierea nr. 7728 din data de 17 decembrie 2025 Judecătoria Piatra-Neamț - secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței de judecată, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Pentru a pronunța această încheiere, reținând incidența dispozițiilor art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) teza 1 și alin. (3) C. proc. civ. și, în egală măsură, Decizia R.I.L. nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin raportare la prevederile art. 127 C. proc.

civ., invocate de creditoare, instanța a constatat că cererea nu poate fi soluționată de Judecătoria Iași, în circumscripția căreia se află sediul debitorilor Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, dar ar putea fi soluționată de Judecătoria Sectorului 5 București, în circumscripția căreia se află sediul Ministerului Justiției și de Judecătoria Sectorului 1 București, în circumscripția căreia se află sediul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 5 București - secția civilă, prin sentința civilă nr. 1715 din data de 18 februarie 2026, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Constatând, astfel, ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru stabilirea instanței competente să soluționeze cauza. În motivare, instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ. și, contrar concluziilor Judecătoriei Piatra Neamț, a reținut că în mod expres cererea a fost întemeiată și pe dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Având în vedere faptul că persoana care deține calitatea de creditor este grefier în cadrul Judecătoriei Iași, instanța a apreciat că se impunea sesizarea unei judecătorii aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Iași, astfel cum a și procedat executorul judecătoresc, învestind Judecătoria Piatra-Neamț, aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău.

În plus, a considerat că nu se poate reține nici argumentul potrivit căruia aplicarea art. 127 C. proc. civ. ar conduce la eludarea normelor de competență alternativă în materia executării silite, de vreme ce, prin Legea nr. 336/2022, art. 651 alin. (1) C. proc. civ. a fost expres modificat pentru a trimite, deopotrivă, la art. 112 și la art. 127 C. proc. civ. și în materia competenței instanței de executare. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a civilă la data de 27.02.2026, sub același număr de dosar. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență: Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Piatra-Neamț- secția civilă, pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente. În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată. Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc.

civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces. Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competența de soluționare a cauzei între Judecătoria Piatra-Neamț - secția civilă și Judecătoria Sectorului 5 București - secția civilă, instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza. Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență. Prin cererea dedusă judecății, creditoarea B. a solicitat, în temeiul art. 666 alin. (1) C. proc. civ., debitori fiind Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628 din data de 22.11.2019, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228 din 24.03.2021 a Curții de Apel Bacău, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, pentru recuperarea drepturilor salariale.

În ceea ce privește competența teritorială în materia executării silite, relevante sunt dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora instanța de executare este competentă prin raportare la trei categorii de situații: domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, la data sesizării organului de executare; dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului; și dacă acesta din urmă nu se află în țară, sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Este de subliniat faptul că legiuitorul a prevăzut în mod expres la art. 651 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea 336/2022, faptul că dispozițiile art. 112 și ale art. 127 din același cod se aplică în mod corespunzător.

Însă, aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. nu trebuie interpretată în sensul în care ar putea fi stabilită o altă instanță de executare decât cea prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ci se referă la acele situații speciale în care instanța de executare se determină potrivit unor reguli diferite decât cele prevăzute de dreptul comun. De altfel, incidența art. 127 C. proc. civ. vizează întinderea competenței instanței de executare, reglementată de art. 651 alin. (3) C. proc. civ., text de lege ce stabilește o plenitudine de competență a acesteia cu privire la soluționarea cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Cu alte cuvinte, determinarea competenței instanței de executare se face, în toate cazurile, prin raportare la regulile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., urmând ca procedurile jurisdicționale date de lege în competența acesteia să fie soluționate de o altă instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, în măsura în care la momentul formulării cererii respective ar fi incidentă una dintre situațiile prevăzute de art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. În cauză, se constată că potrivit regulilor prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

și la paragraful nr. 28 din Decizia RIL nr. 20 din 27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, poate fi încuviințată executarea silită de către oricare dintre cele trei instanțe, respectiv Judecătoria Iași în circumscripția căreia se află sediul debitorilor Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, Judecătoria Sectorului 5 București, în circumscripția căreia se află sediul Ministerului Justiției și Judecătoria Sectorului 1 București, în circumscripția căreia se află sediul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Cu toate acestea, având în vedere faptul că la data sesizării organului de executare, creditoarea B. își desfășura activitatea în calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, fiind astfel îndeplinită condiția premisă a art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc.

civ., normă legală ce interzice, în ipoteza în care judecătorul, după caz, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, are calitatea de reclamant, sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care își desfășoară activitatea sau o instanță inferioară, situație în care reclamanta are obligația să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Este adevărat că formal cererea de încuviințare a executării silite a fost depusă de A., executor judecătoresc în cadrul BEJ A. și nu de către creditoare, însă instanța apreciază că indiferent de această situație, ceea ce instanța are de soluționat este încuviințarea executării silite cerută de creditoarea B., ce a fost atașată cererii depuse de executorul judecătoresc.

Astfel că, cererea cu care instanța a fost învestită o vizează pe creditoare ca parte în raportul juridic execuțional, iar nu pe executorul judecătoresc, norma de competență de la art. 127 C. proc. civ. subzistând și într-o cerere precum cea pendinte. De asemenea, instanța reține că, în procedura executării silite, executorul judecătoresc acționează ca un simplu reprezentant al creditoarei, aspect ce întărește ideea că art. 127 C. proc. civ. se aplică în prezenta cauză. Totodată, este lipsită de relevanță și împrejurarea că Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 5 București, unde debitorii își au sediul, sunt instanțe de executare, deoarece, în această cauză, trebuie avută în vedere calitatea creditoarei, de grefier la una dintre instanțele de executare, împrejurare ce impune aplicarea cu prioritate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc.

civ., pentru a garanta părților dreptul la un proces echitabil, executarea silită fiind considerată parte din "proces" în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție, așa cum, în mod constant, a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele S.C. Ruxandra Trading contra României, 2007, Hornsby împotriva Greciei, 1997, Șandor împotriva României, 2005. În acest context, se constată că executorul judecătoresc, în numele și pentru creditoarea B., în mod corect s-a conformat obligației instituite de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și a sesizat cu cererea de încuviințare a executării silite Judecătoria Piatra-Neamț, instanță de același grad cu Judecătoria Iași (instanță competentă potrivit art. 651 alin. (1) C. proc.

civ.) și aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Iași, respectiv Curții de Apel Bacău. Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț - secția civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț - secția civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2026.