ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 270/2026

Ședința publică din data de 24 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamț sub dosar nr. x/2025 din data de 21.11.2025, petentul A. din cadrul S.C. A. și B., la cererea creditoarei C., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628 din data de 22.11.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamț, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Bacău, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, pentru recuperarea drepturilor salariale.

În calitate de debitori în dosar sunt Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.

În drept, s-au invocat prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1629/15.12.2025, Judecătoria Târgu Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În considerentele sentinței, instanța, reținând incidența dispozițiilor art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) teza 1 și alin. (3) C. proc. civ., precum și a deciziei RIL nr. 20 din 27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat că, în cauză, poate fi încuviințată executarea silită de către Judecătoria Iași în circumscripția căreia se află sediul debitorilor Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași și Judecătoria Sectorului 1 București, în circumscripția căreia se află sediul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În continuare, instanța a stabilit că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă să soluționeze cauza potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 468/2026/16.01.2026, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, instanța a reținut că executorul judecătoresc ar fi putut sesiza Judecătoria Iași, întrucât în circumscripția acesteia se află sediul a doi dintre debitorii principali, respectiv Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, însă având în vedere calitatea profesională a creditoarei, aceea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Iași, în cauză sunt aplicabile cu prioritate dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

În consecință, având în vedere calitatea profesională a creditoarei, instanța a constatat că Judecătoria Târgu-Neamț este competentă să soluționeze prezenta cerere în calitate de instanță de executare, întrucât este o instanță de același grad cu Judecătoria Iași și se află în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află instanța la care creditoarea își desfășoară activitatea.

Mai departe, instanța a avut în vedere faptul că, deși în dispozitivul hotărârii ce reprezintă titlu executoriu figurează în calitate de pârât și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligația pusă în executare silită, de plată a drepturilor salariale restante, aparține, conform considerentelor hotărârii, debitorilor Tribunalul Iași și Curtea De Apel Iași, iar nu Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Astfel, doar în raport de acești debitori poate fi stabilită competența teritorială a instanței, iar nu și în raport de Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, care nu este debitor al obligației executate silit.

Întrucât Judecătoria Târgu-Neamț se află în circumscripția Curții de Apel Bacău, învecinată cu Curtea de Apel Iași, instanța a reținut că învestirea Judecătoriei Târgu-Neamț cu cererea de încuviințare a executării silite s-a realizat cu respectarea regulilor imperative stabilite de art. 666 și art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină, la rândul său, competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Târgu Neamț și Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză; declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., " Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…)"

De asemenea, la alin. (3) al aceluiași articol se prevede că: "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Reiese, deci, că în materia executării silite, legiuitorul a înțeles să stabilească competența materială și teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului, iar numai în situația în care acestea nu se află pe teritoriul României, competența aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Este de subliniat faptul că legiuitorul a prevăzut în mod expres la art. 651 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea 336/2022, faptul că dispozițiile art. 112 și ale art. 127 din același cod se aplică în mod corespunzător.

Obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 26.11.2025, sub dosar numărul x/2025, formulată de petentul BEJ D., prin care, la cererea creditoarei E., s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii în temeiul art. 666 alin. (1) C. proc. civ., debitori fiind Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamț, la data de 21.11.2025, sub dosar nr. x/2025, formulată de petentul S.C. A. și B., prin care s-a solicitat, la cererea creditoarei C., încuviințarea executării silite a titlului executoriu în temeiul art. 666 alin. (1) C. proc. civ., debitori fiind Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Raportând aceste considerente la situația concretă, Înalta Curte observă că, potrivit regulii generale instituite de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite ar reveni judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul debitorului.

În cauză, sediul debitorilor principali - Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași - se află în circumscripția Judecătoriei Iași.

Înalta Curte reține însă că această regulă generală nu poate fi aplicată în mod izolat, ci trebuie analizată în corelație cu dispozițiile speciale ale art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., incidente în considerarea calității profesionale a creditoarei, care își desfășoară activitatea ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Iași.

Or, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător sau grefier are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea ori a unei instanțe inferioare acesteia, cererea se va introduce la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care acesta își desfășoară activitatea.

Dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. extind aplicarea regulii și în situația în care partea are calitatea de grefier la instanța competentă potrivit regulilor generale.

Deși norma este reglementată în materia competenței de soluționare a cererilor introductive de instanță, Înalta Curte apreciază că aceasta este aplicabilă mutatis mutandis și în faza executării silite, care constituie o etapă a procesului civil, guvernată de aceleași principii privind asigurarea imparțialității obiective și aparenței de imparțialitate.

Rațiunea textului de lege constă în înlăturarea oricărei suspiciuni legitime privind imparțialitatea instanței în cadrul căreia partea își desfășoară activitatea, precum și în evitarea situațiilor în care colegialitatea profesională ar putea afecta percepția asupra actului de justiție.

În ceea ce privește menționarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în titlul executoriu, Înalta Curte reține că determinarea competenței instanței de executare trebuie realizată în raport de debitorii obligației efectiv supuse executării.

Or, din considerentele hotărârii care constituie titlu executoriu rezultă că obligația de plată a diferențelor salariale incumbă Tribunalului Iași și Curții de Apel Iași, iar nu Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Simpla menționare formală a acestei instituții în dispozitiv nu este aptă să modifice regulile de determinare a competenței.

În consecință, fiind exclusă sesizarea Judecătoriei Iași ca efect al aplicării art. 127 C. proc. civ., creditoarea era îndreptățită să învestească o instanță de același grad aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Iași.

Judecătoria Târgu-Neamț, instanță de același grad, situată în circumscripția Curții de Apel Bacău - curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Iași - îndeplinește aceste condiții, astfel încât sesizarea sa s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2026.