ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 269/2026

Ședința publică din data de 24 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, secția civilă, sub nr. x/2025, din data de 26.11.2025, BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628 din data de 22.11.2019, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2018, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, pentru recuperarea drepturilor salariale.

În calitate de debitori în dosar sunt Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.

În drept, s-au invocat prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 7709 din data de 17.12.2025, Judecătoria Piatra-Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivare, instanța, reținând incidența dispozițiilor art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) teza 1 și alin. (3) C. proc. civ., precum și a deciziei nr. 20 din 27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a constatat că, în cauză, poate fi încuviințată executarea silită de către trei instanțe, respectiv: Judecătoria Iași în circumscripția căreia se află sediul debitorilor Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, Judecătoria Sectorului 5 București, în circumscripția căreia se află sediul Ministerului Justiției, și Judecătoria Sectorului 1 București, în circumscripția căreia se află sediul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În continuare, instanța a stabilit că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să soluționeze cauza potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 358/14.01.2026, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Piatra Neamț și Judecătoria Sectorului 5 București, drept pentru care a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul instanței competente să soluționeze conflictul, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În considerentele hotărârii, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., având în vedere faptul că persoana care deține calitatea de creditor este grefier în cadrul Judecătoriei Iași și a apreciat că se impunea sesizarea unei judecătorii aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Iași, astfel cum a și procedat executorul judecătoresc, învestind Judecătoria Piatra-Neamț, aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău.

Pe cale de consecință, a arătat că această instanță de executare (Judecătoria Piatra Neamț), determinată urmare a incidenței art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., urmează a soluționa, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, secția civilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină, la rândul său, competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Piatra Neamț și Judecătoria Sectorului 5 București - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză; declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…)"

De asemenea, la alin. (3) al aceluiași articol se prevede că: "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Reiese, deci, că în materia executării silite, legiuitorul a înțeles să stabilească competența materială și teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului, iar numai în situația în care acestea nu se află pe teritoriul României, competența aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Este de subliniat faptul că legiuitorul a prevăzut în mod expres la art. 651 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea 336/2022, faptul că dispozițiile art. 112 și ale art. 127 din același cod se aplică în mod corespunzător.

Obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 26.11.2025, sub dosar numărul x/2025, formulată de petentul BEJ A., prin care, la cererea creditoarei B., s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii în temeiul art. 666 alin. (1) C. proc. civ., debitori fiind Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Într-o atare ipoteză, ar deveni incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ., aplicabile și în materia executării silite, astfel cum s-a statuat în mod constant în jurisprudență, inclusiv prin Decizia nr. 20/27.09.2021 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție (paragraful 28), potrivit căreia, în cazul pluralității de debitori principali, competența teritorială aparține instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau sediul oricăruia dintre aceștia, la alegerea creditorului.

Înalta Curte reține însă că prezenta cauză prezintă o particularitate esențială, având în vedere faptul că la data sesizării organului de executare, creditoarea B. își desfășura activitatea în calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, fiind astfel îndeplinită condiția premisă a art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., normă legală ce interzice, în ipoteza în care judecătorul, după caz, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, are calitatea de reclamant, sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care își desfășoară activitatea sau o instanță inferioară, situație în care reclamanta are obligația să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Deși norma este reglementată în materia cererilor introductive de instanță, executarea silită constituie o fază a procesului civil, iar principiile privind asigurarea imparțialității obiective și aparenței de imparțialitate sunt pe deplin aplicabile și în această etapă procesuală.

Interpretarea contrară ar lipsi de efect util dispozițiile art. 127 C. proc. civ. tocmai în ipoteza în care acestea sunt menite să opereze.

Rațiunea textului de lege constă în înlăturarea oricărei suspiciuni legitime privind imparțialitatea instanței în cadrul căreia partea își desfășoară activitatea, precum și în evitarea situațiilor în care colegialitatea profesională ar putea afecta percepția asupra actului de justiție.

În speță, deși potrivit regulilor generale de competență prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 112 alin. (1) C. proc. civ., creditoarea ar fi putut opta pentru una dintre instanțele în a căror circumscripție se află sediul debitorilor, inclusiv Judecătoria Iași, aplicarea art. 127 C. proc. civ. impune derogarea de la această regulă, în considerarea calității sale de grefier în cadrul acestei instanțe.

Prin urmare, sesizarea Judecătoriei Piatra Neamț - instanță de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Iași - este conformă exigențelor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

În aceste condiții, declinarea competenței de către Judecătoria Piatra Neamț în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București nu se justifică, întrucât norma specială prevăzută de art. 127 C. proc. civ. prevalează asupra regulii generale de determinare a competenței instanței de executare, atât timp cât prima instanță învestită este competentă din punct de vedere teritorial, raportat la împrejurarea că a fost sesizată ca judecătorie aflată în curtea de apel învecinată curții de apel în care creditoarea își desfășoară activitatea de grefier.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Piatra Neamț - secția civilă, aceasta fiind legal învestită în temeiul dispozițiilor speciale privind competența, având în vedere calitatea creditoarei, de grefier la una dintre instanțele de executare.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț - secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2026.